Ghidul prieteniei

 1. Un prieten adevărat nu te va lasă să faci lucruri stupide singur. Fie că sunt ele de natură copilărească sau de "oameni maturi".
2. Un prieten adevărat va fi acolo pentru tine, când vei avea nevoie de el. Și în timpuri bune, și în timpuri rele. Va fi umărul pe care ai să poți plânge dar și acea persoană care îți va zice că este timpul să te oprești din râs (altfel o sa crăpi). Dacă cineva va conta pentru tine atât de mult, vei putea să-l suni indiferent de oră și chit că te înjură că-l trezești din somn, a doua zi tot va bea o bere cu tine. Pentru că asta fac prietenii adevărați.
3. Un prieten adevărat îți va spune lucrui urâte în față, dar când te va vorbi pe la spate, o sa zică numai lucruri bune despre tine
4. Un prieten adevărat știe să îți citească fețele ("habar n-am despre ce vorbește" , "hai să plecăm de aici" , "o să mă bușească râsul, fă ceva!"). Știe să te scoată din belele. Iar dacă nu știe, atunci învață!
5. Un prieten adevărat nu se supără pe tine din prostii, nu încearcă să se bage în relația ta (doar daca partenera/partenerul este chiar o/un proasta/prost iar tu, de îndrăgosteală, nu observi) și mai ales îți respectă deciziile, oricât de proaste ar fi.
6. Un prieten adevărat nu este gelos. Și nu are voie să fie. NICIODATĂ!
7. Un prieten adevărat nu te va lăsa să simți distanța (fizică) dintre voi, chit ca este pe alt continent. Te va căuta, îți va scrie. Dar nu te va lăsa cu impresia că te-a uitat.
8. Un prieten adevărat își lasă orgoliul acasă și se împacă cu tine, după o ceartă, chit ca tu ești cel vinovat. Și îți va atrage mai târziu atenția.
9. Un prieten adevărat te va susține, te va încuraja și se va bucura pentru reușitele tale, indiferent de ce s-ar intampla.
10. Un prieten adevărat va spune ceva asemănător celui mai bun prieten (chit ca sunt de acelasi sex) :

iti multumesc...
-pt ca esti cea langa care ma pot simti si rau si bine;
-pt ca esti persoana in care am cea mai mare inceredere;
-pt ca esti persoana cu care pot vorbi orice;
-pt ca ma pot "manifesta" cum vreau eu cand sunt cu tine;
-pt ca ma asculti, si incerci sa ma intelegi;
-pt ca ma faci sa rad;
-pt ca nu te superi pe mine, ma ierti chiar si atunci cand iti fac un cucui cat casa;
-pt ca faci ca soarele sa apara din nou pe strada mea;
-pt ca ma iubesti asa cum sunt eu;
-pt ca nu-mi reprosezi cand fac ceva gresit;
-pt ca-mi dai sfaturi;
-pt ca ma faci sa zambesc, de regula cu o tampenile pe care o zici chiar si atunci cand sunt suparata;
-pt ca numai gandindu-ma la tine, cand sunt suparata sau plang, ma bufneste si mai tare plansul pentru ca-mi dau seama cat insemni pentru mine si, aducandu-mi aminte de prostiile pe care le facem impreuna ma bufneste si rasul;
-pt ca aduci o pata de culoare in viata mea;
-pt ca pot comenta orice cu tine, fara retineri;

pe scurt: iti multumesc ca esti langa mine, la bine si la rau si ca existi, ca eu sa am o prietena cum rar se gaseste pe lumea asta si pe care o pretuiesc mult de tot

 

Sistemul de educatie si "consecintele" lui

Am sa incep cu altceva, nu cu cele promise. Am sa incep prin a critica sistemul de invatamant din Romania. Prin felul in care ne-a facut niste mici "roboti".

In liceu, ne invatam (pe de rost de cele mai multe ori) lectiile, mergeam la scoala, le "pictam" bine mersi si asta a fost. Ne luam nota si treceam la urmatoarea materie de tocit. Din pacate, nu treceam prin cap ceea ce citeam. Si rau faceam. Iar asta realizez doar acum, cand traiesc in alta tara, unde sistemul este cu totul si cu totul altul, in care nu mai merge cu toceala si in care chiar trebuie sa iti bati capul ca sa dai de capat problemei. Din pacate trebuie sa inveti sa te descurci singur, sa scapi de mentalitatea "problema asta este de felul asta si se rezolva asa" si sa tii piept unui sistem in care daca esti bun, esti apreciat, daca nu poti mai mult, ne pare rau. Si cam atat. Si in plus, nu mai merge treaba cu "ma duc la profesor la meditatii si o sa am 10 pe linie". Nu vai. Cat muncesti, atat vei obtine si cu cat muncesti mai mult, cu atat vei fi apreciat mai mult. Dar cea mai proasta parte posibila in aceasta ecuatie este ca nimeni nu m-a averitzat de ceea ce va urma.

Asa ca am ajuns in punctul acela in care stau sa ma intreb ce voi face cu viata mea, unde ma va duce. Ce o sa fac mai departe? Continui pe calea asta? Daca am ales-o pe cea proasta? Daca intradevar nu ma pot obisnui? Dar ce naiba, trebuie sa pot face fata! 

In orice caz, sunt intr-o situatie de rahat, pe romana. Dar trebuie sa fiu increzatoare in fortele mele. Si sa imi fructific fiecare sansa pe care o primesc. Si sa scap de mentalitatea de "merge si asa". Nu! Intr-o societate ca asta in care m-am "bagat", nu "merge si asa", nu cu jumatati de masura! Pentru ca n-am auzit masina facuta doar pe jumatate. Asa ca fruntea sus, viata merge mai departe!

PS: Dupa cum zicea si Henry Ford, "Nereusita este doar posibilitatea sa iei totul de la capat, doar ca mai intelept".

Niciodata nu e prea tarziu, asa-i?

Mi-a fost dor. Inca imi este. Nici nu stiu inca exact despre ce sau despre cine vreau sa fie postarea asta. Cert este ca recunosc faptul ca nu sunt o "scriitoare" asa buna. Dar stiu un lucru: urmatoarea postare va fi despre prietenie. Despre una adevarata. Dar pana atunci, vreau sa punctez anumite chestii, personale.

Am facut 20 de ani. WOW. 20? Suna ciudat. Dar bine in acelasi timp. Poate pentru ca m-am maturizat.
Am "zburat" de acasa. Este bine. Dar uneori si rau. Trebuie sa ma obisnuiesc si sa ma adaptez.
Iar toate celelalte chestii care imi vin in cap sunt tot legate de cele doua puncte de mai sus; chiar n-are nici un sens sa le insir aici.

Ideea e ca mi-a zis cineva drag mie "de ce nu mai scrii? nu o lasa balta. macar asa, pentru tine" si mi-am dat seama ca imi era chiar dor sa scriu. Chit ca o sciu pe un amarat de blog, pe care poate una, doua persoane il citesc. Dar acele persoane conteaza pentru mine. Si imi aduc un zambet pe buze atunci cand nimeni altcineva nu o face. Se vor simti ele. Si le multumesc din adancul sufletului meu.

Cam atat pentru deocamdata. Promit: de data asta, chiar m-am intors. Definitv. Cine mai este langa mine, va fi mereu. Nu pentru o zi, nu pentru un anotimp, nici macar pentru cativa ani. Pentru totdeauna.