Sad, but true

Damon: You know what they are? Children. Like lighting a candle's going to make everything OK, or even saying a prayer. Or pretending Elena's not going to end up just like the rest of us murdering vampires. Stupid, delusional, exasperating little children. And I know what you're going to say: 'It makes them feel better, Damon.' So what? For how long? A minute, a day? What difference does it make? Because in the end, when you lose somebody, every candle, every prayer is not going to make up for the fact that the only thing you have left is a hole in your life where that somebody that you cared about used to be. And a rock with a birthday carved into it that I'm pretty sure is wrong. So thanks, friend. Thanks for leaving me here to babysit. Because I should be long gone by now. I didn't get the girl, remember? I'm just stuck here fighting my brother and taking care of the kids. You owe me big.
Alaric: I miss you too, buddy.

Ma ascund in spatele unei masti?!

Tocmai am terminat House M.D. si am realizat ca este un serial cu profunzime. La inceput nu a fost cine stie ce, m-am uitat 4 sezoane si l-am lasat balta pentru ca nu ma mai atragea. Dar dupa o perioada l-am reinceput. Si am ajuns sa plang pe masura ce se termina. A fost neasteptat. M-a facut sa ma gandesc la ce inseamna o prietenie adevarata. Probabil si eu as fi facut la fel pentru prietena mea cea mai buna. Da, daca as fi stiut ca mai are 5 luni de trait, as fi fost in stare sa-mi inscenez propria moarte doar ca sa fiu cu ea, sa fiu alaturi de ea. Poate si ea ar fi facut acelasi lucru.. Dar nu s-a intamplat asa.
Defapt, nici nu mai conteaza cum a fost. Pentru ca a trecut timpul.. Asta nu inseamna ca am uitat-o. Sau ca nu imi pasa. Doar ca doare. Si ca mi-e dor de ea. Dor de tot ce ne lega. Dor de timpurile alea..
Si totusi...viata nu este corecta. Putine sunt persoanele care te intreaba ”ce mai faci?” si nu se asteapta sa zici ca esti bine, ci ca suferi, ca te doare, ca nu mai poti. Si e pacat. Dar...viata nu e corecta.

A iesit soarele si pe strada mea

Nu trebuie sa renunti. Nu trebuie sa te dai batut. Niciodata. Speranta moare ultima. Mai conteaza si propriile forte, este adevarat. Trebuie sa fii optimist. Trebuie sa crezi. Trebuie sa te bucuri de viata. Sa fii fericit. Trebuie sa zambesti. Chiar si atunci cand nu iti iese asa cum ti-ai dori. Pentru ca dupa rau, vine bine! Trebuie sa lupti! Trebuie sa vrei cu adevarat. Si uneori cea mai buna si cea mai grea decizie sunt acelasi lucru. Ar trebui sa ai sprijin. Dar unii nu il au. Si totusi reusesc. Acestia sunt oameni de apreciat. Dar mai este si cealalta categorie de oameni, cei care au un sprijin. Si care nu il fructifica. Si e pacat. Pentru ca dau cu piciorul la ceva bun in viata lor. 

Concluzia: A treia oara trebuie sa fie bine! Doar un pic de noroc iti mai trebuie. Eu am avut. Data viitoare, am de gand sa repet figura. Dar mult, mult mai bine!