Ma pun in pat cu intentia sa dorm.
Nu pot.
Imi iau muzica si pun playlistul meu preferat pentru somn.
Nici nu stiu, am adormit?
Deschid alene un ochi.
Pe geam n-am tras.
Of.
Iar acum, becul de afara imi bate in camera.
Vama Veche canta in casti.
Nu, chiar nu-mi pasa de absolut nimic.
Imi vine imaginea ta in cap.
Zambesc.
Oare daca m-ar vedea cineva, ce ar zice?
Din nou, nu-mi pasa.
Ma intind pe spate si simt cum picioarele mele se inmoaie.
Da, mi-e foarte, dar foarte lene sa ma dau jos din pat.
Imi trag plapuma mai sus.
Sa ma scol? Sa nu ma scol?
Oare de cat timp stau in pat?
Of la naiba.
Bine ma ridic!
Cu parul ciufulit si ochii mici ma uit la ceasul de pe noptiera.
Ah da, telefonul era mai aproape.
Si nu presupunea decat o apasare de tasta.
Din nou, la naiba.
Ma uit in jur si ma gandesc ce zi e azi.
E miercuri? Nu, e joi. Azi am dat teza. Si maine ce e? Ah da, maine e vineri.
Macar dorm o ora mai mult. Bun.
Si ma ridic din pat, las plapuma asa, nearanjata si ma duc sa trag pe geam.
Ma uit la florea neudata de cateva zile care sta pe pervaz.
La ea nu s-a gandit nimeni..
Ma pun la birou.
Ma uit pe orarul de maine.
Nu prea am chef de scoala.
Dar totusi ma motiveaza ceva.
Acel ceva.
Imi scot foile si parca nu-mi vine sa scriu nimic. Nu, absolut nimic.
Imi revine imaginea ta in cap. Si persista, si persista.
Ce ti-as face daca ai fi langa mine?
Dar nu esti.
Ma duc, dau drumul la cateva lumanari parfumate.
Parca e mai bine asa.
Dar nu. Tot lipseste ceva.
Acel ceva.
Nici nu stiu.. sa indraznesc sa-i spun pe nume?
Poate mai bine nu.
Din nou, zambesc.
Mama tipa la tata.
Asa o sa ajungem si noi?
Stai.. visez?
Nu, cred ca nu.
Dar parca ceva nu se leaga.
Parca e ceva mult prea frumos.
Poate asa trebuie sa fie.
Da, cred ca asta e raspunsul.
Deci..?
Da!
Daca ma viziteaza fericirea..
.. ii ofer un scaun confortabil.
Dar eu i-am oferit altceva.
Inima mea..
