cadoul perfect
scris de
Lora
on 15 august 2010
Etichete:
amuzament,
aniversare,
despre viata,
optimism
/
Comments: (2)
e atat de greu sa gasesti cadoul perfect! nu-i asa? daaaa. in totdeauna a fost si in totdeauna va fi foarte greu sa ne decidem ce sa-i luam unei fete sau unui baiat. si sa ii si placa!
daca noi, fetele, credem ca este putin mai usor sa gasim cadoul perfect pentru o fata, ei bine, aceasta afirmatie nu mai este valabila si in cazul in care trebuie sa cumparam un cadou pentru un tip.
este ataaaaat de dificil sa gasim ceva care intradevar sa-i placa. chiar daca il cunosti numai ca si amic sau e prietenul tau, cu siguranta va fi tipul-cel-mai-dragut-de-pe-planeta si va spune ca ii place foarte mult cadoul. dar noi ne dam cu usurinta seama cand nu-i place si o zice numai ca sa ne simtim noi bine.
e complicat si la alegerea unui tricou, spre exemplu. nu stii ce marime are. bine, sa zicem ca o data cand il strangi in brate ii intorci eicheta si vezi ce numar are. dar dupa aceea vine marea intrebare: ii plac tricourile stranse pe corp sau mai largi? ii place sa fie pe gat, mai larg sau in V? si daca sa zicem ii nimeresti toate aceste gusturi, nu stii ce culoare culoare prefera. si tot asa.
si, daca stau bine sa ma gandesc, daca pentru noi este foarte complicat si greu sa gasim un cadou pentru un baiat, cred ca lor le este si mai greu decat noua.
adica, sa zicem ca vrea sa ii ia tipei un colier. trebuie sa se gandeasca la atatea chestii! sa fie din ceramica, sa fie din argint sau aur? sa fie mai mare sau sa fie mai mic? sa aibe o singura culoare sau mai multe? daca e o singura culoare care sa fie aceea? si tot asa.
deci, in concluzie, niciodata nu e usor. dar, in totdeauna zambetul pe fata, un "multumesc" plin de sinceritate si un pupic il va face pe cel care da cadoul sa fie mai usurat ca ti-a facut un cadou frumos. si ca iti place. chiar daca uneori nu e asa. dar asta nu va stii celalalt niciodata..
daca noi, fetele, credem ca este putin mai usor sa gasim cadoul perfect pentru o fata, ei bine, aceasta afirmatie nu mai este valabila si in cazul in care trebuie sa cumparam un cadou pentru un tip.
este ataaaaat de dificil sa gasim ceva care intradevar sa-i placa. chiar daca il cunosti numai ca si amic sau e prietenul tau, cu siguranta va fi tipul-cel-mai-dragut-de-pe-planeta si va spune ca ii place foarte mult cadoul. dar noi ne dam cu usurinta seama cand nu-i place si o zice numai ca sa ne simtim noi bine.
e complicat si la alegerea unui tricou, spre exemplu. nu stii ce marime are. bine, sa zicem ca o data cand il strangi in brate ii intorci eicheta si vezi ce numar are. dar dupa aceea vine marea intrebare: ii plac tricourile stranse pe corp sau mai largi? ii place sa fie pe gat, mai larg sau in V? si daca sa zicem ii nimeresti toate aceste gusturi, nu stii ce culoare culoare prefera. si tot asa.
si, daca stau bine sa ma gandesc, daca pentru noi este foarte complicat si greu sa gasim un cadou pentru un baiat, cred ca lor le este si mai greu decat noua.
adica, sa zicem ca vrea sa ii ia tipei un colier. trebuie sa se gandeasca la atatea chestii! sa fie din ceramica, sa fie din argint sau aur? sa fie mai mare sau sa fie mai mic? sa aibe o singura culoare sau mai multe? daca e o singura culoare care sa fie aceea? si tot asa.
deci, in concluzie, niciodata nu e usor. dar, in totdeauna zambetul pe fata, un "multumesc" plin de sinceritate si un pupic il va face pe cel care da cadoul sa fie mai usurat ca ti-a facut un cadou frumos. si ca iti place. chiar daca uneori nu e asa. dar asta nu va stii celalalt niciodata..
ca si cersetorii
scris de
Lora
on 2 august 2010
Etichete:
aiureli,
amuzament,
buna dispozitie,
despre viata,
optimism,
zi de zi
/
Comments: (0)
mi-am amintit ca acum vreo cateva zile vroiam sa scriu doar cateva randuri de ce am patit intr-o seara in oras cu fetele (dar n-am avut timp doamne dumnezeula asa ca scriu de abea acum).
fusesem plecata si am ajuns mai tarziu ca celelalte la suc asa ca fetele isi bausera deja cafelutele cand am ajuns eu. mi-am luat si eu un suc pentru ca-l beau repede si nu trebuie sa stea fetele dupa mine si sa se uite in gura mea, baland la cafe frappe-ul pe vroiam eu sa-l comand (cu muuulta frisca!).
asa ca atunci cand tipu` ala dragut de la bar mi-a adus meniul i-am spus ca stiu ce vreau.
cateva minute mai tarziu radeam de ne cocosam de nu-mai-stiu-care-faza-super-amuzanta. evident, tot localul se uita la noi asa ca ne-am potolit in sfarsit stergand-ne lacrimile.
am cautat in geanta o batista ca sa nu ne curga rimelu` (cu totul). dintr-o data m-am albit la fata si le-am zis la fete "auziti, aveti ceva bani la voi?"
ele se uita ciudat la mine si-mi zic cica "eu am 10 lei si ea are tot atat. si mai trebuie sa-i imprumutam ei 4 lei". ei bine, da, mi-am uitat banii acasa. :))
dupa luuuungi calcule am ajuns la concluzia ca-mi mai trebuie inca 1 leu si 20 de bani ca sa platim nota de plata.
am sunat cel putin 5 persoane care stiam ca stau mai aproape dar niciuna dintre ele nu puteau sa vina sa ne aduca ceva bani pentru ca ori "nu sunt acasa" ori "sunt plecat din oras". sau pur si simplu nu raspundeau.
am avut noroc ca la masa de langa noi erau vreo 4 tipi iar unul dintre ei era la noi in scoala. s-au bagat in seama cu noi intrebandu-ne daca unuia dintre ei ii statea bine cu freza sau trebuia sa se tunda scurt de tot. asa ca am profitat de ocazie si i-am intrebat daca au 1 leu sa ne imprumuta :))
ei bine, am facut rost de 1 leu dar mai aveam nevoie de 80 de bani. am zis ca mai vedem noi ce facem si in momentul doi una dintre tipe a cerut nota de plata. si cand vedem, era de plata numai 21 de lei nu 22 cum calculasem noi (de fapt, nu stiam bine preturile).
iar tanti de la un magazinas mic si prapadit ne-a dat 4 eugenia cu 80 de bani in loc de un leu. iar la autobuz am facut blatu` pt ca nu mai aveam bani de bilet :))
nu mai plec in viata mea din casa fara sa ma uit daca am sau nu portofelu` la mine! :))
vacanta vesnica?!
stiu ca ar fi fost frumos sa mai scriu asa din cand in cand.. mai des. dar pur si simplu nu am avut timp, de cand am venit din concediu, de 3 saptamani, nu am facut altceva decat sa alerg dintr-o parte intr-alta. n-am avut timp nici sa imi descarc pozele :)) ei bine, acum am prins si eu un moment limber sa scriu 3 randuri ametite. cand am vazut ca pe data de 14 iulie am scris ultima data m-am speriat. eu pe 12 am venit din .. pula! iar azi suntem in 2 august. doamne, cum zboara timpul. maine poimaine ma trezesc ca incepe scoala. mda. va veni si ea o data. dar mai tarziu. pentru ca daca nu am incepe scoala, cred ca ne-am plictisi sa tot fim in vacanta. dar, gata, sa nu ma mai gandesc la asta. acum sunt inca in vacanta!