obijnuiam sa mergem impreuna pe aleea goala.. tu ma intrebai pe unde suntem iar eu iti raspundeam "printre blocuri, prostutule". ma luai in brate, ma sarutai si nu-mi pasa daca era vara sau iarna, insa acum..
obijnuiam sa mergem sold langa sold, imbratisati si sa ne uitam in stanga si in dreapta la oamenii invidiosi, insa acum..
obijnuiam sa sarim peste balti, sa ne stropim, sa ne suparam si iar sa ne impacam, insa acum..
cu mainile in buzunare, cu capul plecat din cauza ninsorii care parca nu mai vrea sa se mai opreasca, strabat acelasi drum, sar peste balti, ma uit in jur si dau niste telefoane. nu mai esti langa mine, drumurile noastre s-au despartiti. pana aici a durat filmul nostru. restul.. banda e stricata, nu mai merge reparata..
cobor treptele.. trepte pe care alta data tu ma sarutai si ma luai in brate, nu cumva sa cad si sa-mi scrantesc glezna.
trec strada si ma strecor printre masini, doar doar ajung mai repede acasa. deodata, il vad de la departare. intr-o secunda e in fata mea si ma saluta.
ma intreaba ce mai fac iar eu ii raspund ca destul de bine.
imi propune sa ne vedem la o cafea, eu ma uit cu ochii inlacrimati la felinar.
plec capul si ii spun ca mai vorbim, o iau la fuga si nu ma opresc decat acasa..
nu trece mult si telefonul suna..
exact ca in melodia lui connect-r "dca dragostea dispare"..
raspund, insa el imi inchide. recunosc numarul, acel numar care inca il stiu pe de rost..
mai suna inca o data si-mi spune "salut, sunt eu"
nu zic absolut nimic, astept sa ma intrebe de ce am luat-o la fuga insa el..
ma intreaba daca ma simt bine, daca am patit ceva, daca vreau sa vorbim insa eu ii raspund sec "nu"
inghitind lacrimi, la fel cum cartita inghite pamant, ma straduiesc sa ii spun "noapte buna, vorbim maine". nu pot accepta sa-l vad din nou..
mi-a rupt inima in doua iar asta nu e de uitat..
nu mai vreau sa-l mai vad, nu mai vreau sa-l mai aud..
totusi, a doua zi il sun iar cu o voce, care parca nu e a mea il intreb daca vrea sa ne vedem la 6 la o cafea.
imi spune "nu" iar eu arunc telefonul. in fond, chiar nu vreau sa mai aud de el.
imi tot spun ca am facut o greseala, ca nu trebuia sa-l sun iar atunci..
suna o data la usa.. ma duc sa deschid si ma-ngrozesc..
era tot el, cel de care m-am indragostit si de care nu mai vroiam sa aud..
cu parul ravasit cu mainile tremurande ii deschid aceasi usa care acum mult timp se deschidea automat..
ma ia in brate, ma pupa si imi spune simple vorbe.. "imi pare rau"
dar eu nu mai vreau sa accept, ii spun "te rog frumos sa pleci"
sta in fata mea si se uita cu ochii pierduti la ceea ce a avut..
ma intreba "esti sigura ca asta vrei?" iar eu mai sigura de atat n-am fost niciodata..
iese pe usa iar eu o inchid..
pentru totdeauna.
cel putin pentru el, pentru el, cel care nu a fost.. cel care am sperat eu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu