not fair. i miss you!

Amici de 'mare'

E atât de haios.. să ai prieteni, sau mă rog, amici, de 'mare'. Da, sună ciudat, dar haios. Sunt oameni care i-am cunoscut la mare, din toate zonele României. Și când am pus ceva pe renumitul facebook legat de mare, mi-au scris 3 persoane din 3 grupuri diferite să mă întrebe dacă și vara asta ne-o petrecem împreună. Mă binedispune. Îmi aduce un zâmbet pe față. Pentru că sunt niște amiciții (dacă ăsta e cuvântul) pur și simplu din interes de distracție și de a forma un grup și mai mare. Dar tot haios mi se pare. Concluzia: e sănătos să ai prieteni de 'mare'. Și haios.

Și oare mai are rost?!

Dacă mi-aș șterge facebok-ul, toate conturile, whatsapp-ul, blog-ul, dacă nu aș mai răspunde la mail-uri, dacă aș dispărea, pe scurt, din lumea virtuală, mă întreb, oare câte persoane s-ar gândi la mine și mi-ar da un telefon? Și nu să mă întrebe "ce te-a apucat?". Ci pur și simplu să vadă ce mai fac.

Câteodată aș vrea să pun punct, să fac toate cele enumerate mai sus, să îmi schimb numerele de telefon, să dispar și să îmi iau viața de la capăt. Cu tristeșe spun că puține mai sunt persoanele pentru care nu o fac. Și poate nu mă lasă sufletul. Sau cineva de sus. Și mă face sa continui, așa, în lumea asta de prefăcuți, de oameni răi..și să încerc să fiu eu o persoană mai bună.

 Încerc. Dar stau să mă gândesc..pentru ce? Când toată lumea îsi vede de viața lor, stau bosumflați în birouri, muncesc până la epuizare, nu le pasă ce este în jurul lor și te sună numai când au nevoie de ceva sau când nu mai au cu cine să bârfească?



Dar după toate gândurile astea, știu că atunci când mă voi trezi, de dimineață, o să fie mereu cineva acolo care să îmi zâmbească și să mă facă să uit de toate chestiile astea. Chestii, care din păcate, mă cam afectează.

Nu-i nimic. Și așa nu observă nimeni.

Din nou, păcat

Nicăieri nu e mai bine ca acasă. Sunt aceleași fețe care te așteaptă cu zâmbetul pe buze, care se bucură să te vadă, care te strâng puternic in brațe si care sunt alături de tine necondiționat: familia.

Și poate câțiva prieteni. Din păcate, am nevoie doar de o singură mână pentru a-mi enumera prietenii. Din păcate, lumea se schimbă. 
Din păcate.

Și nu este corect. Poate si netul ne schimbă. Nu neg că există posibilitatea ca și eu să mă fi schimbat. Dar mai nou, tot ce contează este ca activitatea de zi cu zi să ajungă pe facebook, inclusiv unde sunt, cu cine sunt, ce mănânc, unde petrec, câte like-uri am primit la poza de profil, etc. Și e trist. Dacă s-ar desființa facebook-ul, cred ca lumea ar înnebuni. Nu zic că ar fi o treaba bună, de foarte multe ori îmi găsesc informația de care am nevoie de pe facebook. Dar parcă toată lumea o duce la extrem. Și am început să mă scârbesc de toate astea. Pentru că toată lumea vrea să arate că au o viață socială, că sunt fericiți, că umblă prin multe locuri și așa mai departe.
Din nou, mi se pare trist. 

Poate mă abat oarecum de la subiect, dar ma gândeam zilele astea ce țară frumoasă avem, cu toate formele de relief, cu clădiri frumoase, centre vechi, istorie. Păcat ca țara asta e locuită.

Revenind la ce spuneam mai sus, păcat ca unele prietenii sunt doar de fațadă. Păcat că lumea te mai sună doar dacă are nevoie de ceva. Păcat că se pierd relații din cauza distanței. 
Păcat.

Privind restrospectiv, din nou, tot pe o singură persoană pot fi sigură că o sa-mi fie alături mereu. Este aceeași persoană cu care îmi impart bucuriile, supărările, dar și toate amintirile. Acea persoană, împreună cu familia, sunt tot ce am. Și în fond, sunt ce am eu mai de preț.
Din nou, păcat. Păcat că nu există și prieteni adevărați în ecuația asta.

Ce repede trece timpul..

..parca ieri dadeam si eu bac-ul
..parca ieri stateam si eu stresata de rezultate
..parca ieri aveam fluturi in stomac
..parca ieri imi faceam griji de facultate
..parca ieri plecam la mare, asa, pe nepusa masa
..parca ieri nu primeam nici un raspuns de la facultate
..parca ieri m-am urcat cu tata in masina si am mers 1000 de km
..parca ieri imi faceam poza pentru cardul de studenti
..parca ieri imi luam ramas bun de la prieteni si familie
..parca ieri plecam pe drumul asta nebun

Dar ce este cel mai important este faptul ca tot drumul asta lung, obositor, necunoscut, infricosator si frumos l-am parcurs stiind ca am pe cineva langa mine!

Ce repede trece timpul. Un an de zile care a zburat pe langa mine. Un an de zile, incercand sa supravietuiesc. Dar se pare ca am reusit. Si sper ca toate generatiile dupa mine sa o faca. Oricum, de acum incolo o sa fie mult mai usor. Ce anume? Totul! De ce? Pentru ca devine din ce in ce mai frumos!

Ramai mereu positiv!

Culmea, de alaltaieri a plouat intruna si e chiar frig pentru perioada asta, iar astazi cand s-a oprit, in playlist imi canta melodia urmatoare.
Culmea, se potriveste si cu actuala mea stare de spirit!

Viata de student si preturile ei

A fi student nu este usor, din toate punctele de vedere. Iti trebuie bani pentru orice, de la mancare (si supravietuire)pana  la imbracaminte. Evident nu e niciodata usor ce sa alegi si in ce masura. Daca mananci doar pizza, poate poti sa scutesti niste bani si poti sa iti iei pantofii aia frumosi (si scumpi) care i-ai vazut luna trecuta. Si cum a venit vara, normal ca trebuie sa reinnoiesti garderoba de vara, sau macar sa o reintregesti.

Asa ca am (re)inceput sa caut siteuri de haine. Am mai cumparat de pe net si mi s-a parut o chestie chiar tare de tot. Normal, trebuie sa si risti uneori, dar nu stiu cum se face, de fiecare data am dat lovitura cand mi-am luat ceva de pe net. Asa ca am stat si am cautat pana am gasit site-ul care mi-a aratat ca preturile chiar pot fi accesibile: DY Fashion (tinand cont de faptul ca stau intr-o ditamai capitala iar preturile tind, pe un grafic, spre infinit).

Niciodata nu mi-a placut sa ma dau mare sau sa pretind ca sunt mereu la moda sau ca stiu ce se poarta, dar nu pot spune ca nu am gusturi. Da, poate nu arat sau poate nu se vede mereu, dar imi place sa fiu feminina si sa port rochii, dar cateodata merg si pe varianta sport sau casual.

Poate alte fete la 20 de ani chiar se imbraca dupa cum spune ”cartea” sau revistele, dar (si nu vreau sa tin vreun discurs plictisitor despre moda, asortare sau bunul gust si sa par o ingamfata) de multe ori imi aleg hainele in asa fel incat sa zica ”buna, sunt o tipa modesta, tin la imaginea mea, imi place sa fiu aranjata” si nu merg pe varianta ”sunt la moda-am ceva in cap-toata lumea ma place”.

Stand si cautand ceva ce sa-mi placa am gasit chiar multe chestii dragute! 

Evident, nu o sa incep sa insir toate rochiile sau fustele sau topurile care mi-au placut, ci o sa rezum prin a spune ca mai exista si bun gust pe lumea asta. Si ma gandesc serios sa imi caut haine pe net, din ce in ce mai mult. In plus, e mult mai usor uneori sa stau doar si sa dau click decat sa merg sa ma calc in picioare (mai ales cand sunt reduceri) doar ca sa imi gasesc o rochita, care se dovedeste a fi descusuta sau cu pete.

Ma gandesc sa raman totusi astazi la pizza, deci. Doar azi! Sau poate si maine.

PS: Recunosc, chiar mi-a placut rochia asta mult de tot  (pentru un banchet/nunta) si rochita de vara. 

Primul an de facultate, primul an de razboi

Astazi, studentia mi-a mai dat o sansa. Am luat-o. Si am sa o fructific in continuare. Am sa o traiesc la maxim. Am sa fac tot ce e mai bun din ea. Iar tot stresul, atat fizic cat si psihic, l-am indurat destul de bine. Trebuie sa fii un om puternic. Mereu. Nu conteaza circumstantele. Da, sunt un om puternic si sunt mandra de acest lucru. M-am avantat in cel mai nebun ”joc” al facultatii, dar din fericire, a iesit cum am vrut eu. Sunt multe de spus, dar nimic in lumea asta nu ma va motiva mai mult decat ceea ce s-a intamplat astazi.
Sunt curioasa cati absolventi de liceu o sa dea o sansa studentiei anul asta dupa bac.. ramane de vazut. Stiu un lucru: o sa am o vara frumoasa!

20 de lucruri pe care trebuie sa le stii pana la 20 de ani

Cateva din preferatele mele: 

Lumea incearca sa te faca prost. Incepand cu taxele bancare si terminand cu noua dieta la moda. E mai usor sa furi bani de la oameni needucati si e mai usor sa-i manipulezi. Autoeduca-te! Fii bogat, independent si fericit.

Sa nu crezi orbeste in institutiile de invatamant. In timp ce ei pregatesc diferite planuri sistemul imbatraneste, uneori chiar se darama. Mai bine invata sa castigi respectul oamenilor prin a fi lider, dar nu a urma pasii altora.

Nu-ti pierde timpul pe modestie. Smerenia este credinta in faptul ca emotiile tale devin martori la deciziile tale si te vor ajuta in asta. Dar adevarat este chiar contrariul.

Cu timpul vei deveni mai conservator. E doar un fapt. Cei care te inconjoara vor crea un fel de balon in jurul tau care va mentine statusul quo (situatia actuala). Asta e motivul pentru care ideile cele mai nebunesti se pun in aplicare ACUM. Mai tarziu vei fi prea timid. Crede-ma.

In loc sa obtii un statut prin obiecte, creste-l cu experienta. Cu alte cuvinte, o excursie la Paris este o alegere mai buna decat procurarea unei garderobe noi. Studiile arata ca o astfel de alegere creste nivelul de satisfactie in viata.

Stabileste un obiectiv. Daca nu ai unul in viata, atunci ceva se va intampla, iar daca ai unul stabilit, se va intampla si mai mult.

Nu incerca sa schimbi oamenii. Mai bine cauta-i pe cei care inca nu s-au „stricat”.


via   http://nuaisacrezi.ro/20-de-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stii-pana-la-20-de-ani/#.UcGHr9jrXtA

Suflet de copil

Incep prin a-mi spune La Multi Ani! Nu sunt egoista. Zic La Multi Ani tuturor celor care au suflet de copil. Cred ca am fi putin naivi daca am crede ca exista cineva in lumea asta care nu s-a gandit ca este Ziua Copilului si nu s-a gandit sa se rasfete un pic. Pentru ca asta este frumusetea acestei zile. Vremea afara este frumoasa, fiecare ar trebui sa se bucure de ea, sa se bucure ca o sa vina vara, caldura, ca viata este frumoasa.
Pentru mine, aceasta zi este una frumoasa, dar si trista. Tot nu imi vine sa cred ca acum un an terminam liceul, aveam banchetul, imi luam "ramas bun" de la colegi, prieteni, profesori, mentori...ca sa plec pe drumul meu. Un drum pe care putini si l-ar asuma, in felul cum mi l-am asumat eu. Dar a meritat sa incerc. Si, desi nu am avut multe persoane alaturi de mine, se pare ca i-am tinut piept pana acum.
Si iata-ma la 20 de ani, bucurandu-ma la fel cum am facut-o in fiecare an de aceasta zi. Mereu o voi face. Pentru ca in fiecare din noi zace un copil.