Ce mai e si cu viata asta...ba fericire, ba suparare. Si cel mai dureros este cand te atasezi de o fiinta si brusc, dispare din viata ta pentru totdeauna. La inceput e soc, dupa care urmeaza lacrimi, dupa care gandirea rationala si acceptarea.
Si cam asa incepe povestea despre "sfarsitul" unei fiinte dragi mie : 4 picioare, o coada, mustati si normal, o pereche de urechi ciulite. Descrierile sunt de prisos, poza vorbeste de la sine.. era o pisica rasfatata, iubita si fericita.
Si dintr-o data, fara sa ne dam seama.. dispare. La propriu si la figurat. Geamul era deschis, sa sara de la etajul 1 nu ar fi imposibil. Dar a mai cazut de la balcon si nu i-a placut deloc. Era fricoasa, sperioasa, pofticioasa (da, manca cipsuri, banane, popcorn, urda si multe altele) dar sa fuga de acasa? Auzeam ceva, un miau, un buf. Dar in schimb, nimic. Doar dimineata urmatoare..nu am mai gasit-o. Poate sunt eu nebuna, poate nu, dar asta cred ca i-a fost destinul. Si avea doar 11 ani, mai putea sa traiasca...Uneori, pur si simplu nu este corect. Poate a simtit ca moare...poate nu a vrut sa suferim asa tare dupa ea...poate e mai bine asa...poate poate poate. Si nu o sa primesc vreun raspuns niciodata. Dar un lucru stiu sigur: o sa imi fie dor de ea. Dar asta este viata, cu bune, cu rele, ea trebuie sa mearga mai departe! Si in final, toti ne ducem, mai devreme sau mai tarziu, dar pur si simplu nu este corect... PS: Halal pacaleala de 1 Aprilie! Sper sa nu se repete!
s-a intamplat acum un an. ma distram, primesc mesaj ca si EL vine. nu pot sa cred! cobor pana jos. imi zice ca e sus. nu vreau sa vada chiar toata lumea. hai sa fiu indiferenta. urc. il vad. ma vede, imi intorc privirea. trec nepasatoare pe langa el. ma prinde de mana si ma trage catre el. il pup. DOAMNE CE BINE ARATA! sunt nebuna? merg la locusorul meu. din cand in cand mai trag cate o ochiada spre el. in continuu se uita la mine. e ceva neinregula cu mine? trebuie sa plecam. hai sa fiu o lady. merg si il pup. DOAMNE CE BINE ARATA! gata, ma calmez. si totusi.. DOAMNE CE BINE ARATA!
a venit usor. pe nesimtite. nici nu mi-am dat seama cand m-a cucerit. ca o ploaie de vara. dintr-o data. fara ocolisuri sau alte indicatii aiurea interpretate. picat ca din cer. nu ploua zilnic cu barbati, dar el.. el a fost altceva.
iubire, naturalete, tacere, romantism, intelegere, protectie, sustinere, dragoste la a doua vedere..
nu a fost nevoie de prea multe cuvinte. ne intelegeam din priviri. un zambet, o imbratisare si m-a topit. chiar daca afara era cald de mureai. imi facea cu ochiul. un semn? stii ceva ce ar trebui sa stiu si eu? am aflat mai tarziu. m-a iubit din prima. e posibil? am zis ca visez. coincidente peste coincidente. se tine dupa mine? am halucinatii? am fost trezita la realitate. ma astepta. ma vroia. mai mult decat orice. nu impartita. doar a lui. ciuda. dorinta arzatoare. oare il vroiam si eu? oare puteam sa fac asta? eu.. indecisa. mai bine zis confuza. nu stiam ce am sa fac mai departe.
nu a venit intr-o forma cunoscuta. rusine, teama, incertitudine. situatie dificila. aveam de ales? poate. totusi, nu puteam. cred ca asa a fost scris. acela a renuntat. eu n-am renuntat la iubire. am mers mai departe. si inca merg. pentru ca stiu ca nu merg singura. :x
de ce sunt cateodata asa de insensibili barbatii? cand pentru tine inseamna atat de mult ceea ce faci, ei nu dau nici doi bani pe acel lucru.. si noi punem suflet, ne enervam, tipam la ei, ne calmam, ei isi cer scuze si noi ne simtim bine ca inca o data i-am facut sa-si ceara scuze. si pentru ca ii iubim asa de mult, le iertam chestiile astea mici. dar in fond, tot noi varsam lacrimi. asta e, asa e mereu. asa va fi mereu!
asa, inainte de examenul teoretic pentru obtinerea carnetului de sofer(ita) am primit un link cu o melodie. m-a uns pe suflet! iar video-ul e genial! [m-a destresat total!]
Sometimes I hide with your picture Which i know I should've thrown away But still I try to deny that I feel Nothing when I see your face
Tears and months and years have gone Most of time, yeah, i stayed strong it's ok, i'm ok And i know that it isn't right But sometimes is so hard to fight Do not think of you every day and night
I miss what could, could have been Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok) I miss how you would hold me close Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok) Your smile, your touch is in the past Accept the fact you're never coming back Oh no I miss that love, loving you, miss everything But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)
I can't forget the day you left Wish this pain was just make believe Oh my heart breaks, now I'm missing Why can't we rewrite our history?
Didn't know how i would feel I thought that i would never heal (I'm ok, I'm ok) Yeah, i moved on with my life But sometimes is so hard to fight Do not think of you every day and night
I miss what could, could have been Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok) I miss how you would hold me close Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok) Your smile, your touch is in the past Accept the fact you're never coming back Oh no I miss that love, loving you, miss everything But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)
Silence and unspoken words been so long it shouldn't hurt, but it hurts If you ever think of coming home stay away i'd rather be alone, alone, alone Cause baby
I miss what could, could have been Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok) I miss how you would hold me close Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok) Your smile, your touch is in the past Accept the fact you're never coming back Oh no I miss that love, loving you, miss everything But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)
meditand langa salcamiul batran, cu ochii atintiti la cerul rosiatic, imi vine in gand chitara care canta dansul iubirii noastre. noaptea rece imi infioara trupul, incalzit de lumina soarelui; si mi-e dor de forma iubirii.
haine scose din dulap, gata sa fie bagate in geamanatane si multi papauci peste tot. costumu` de baie ma asteapta.. maine plec la mare! promit cand vin sa imi refac blogu`. si o sa va dezvalui unde am fost ;;) bine, bine. va arat un singur videoclip. o sa va prindeti din prima. e asa de amuzant :)) nu ma pot abtine :D
eu ma duc sa impachetez, sa-mi duc pisica la bunicamea, sa-mi iau ramas bun de la oamenii pa care-i indragesc, sa trimit la toti mesaje ca-mi schimb numarul de telefon si sa-mi adun toate amintirile intr-o cutie. dorul o sa fie imens, de neimaginat. dar, asta este. va trece. voi trece peste. vom trece peste. impreuna.
acum catva timp, demult, aveam o perioada cand ascultam non-stop o melodie, nu ma puteam satura de ea. seara, adormeam cu melodia in casti, ma trezeam, inca canta. la scoala ascultam in ore si pe drum catre casa, aceeasi melodie. asta cam timp de 2-3 saptamani.
ei bine, atunci.. atunci era altfel.. iar melodia era
.. sau poate mi se pare mie .. sau poate asa trebuia sa se intample .. sau asa trebuie sa fie!
inceput de an destul de slabut. defapt nu, rectific, nu slabut. chiar dezastruos! nu stiu ce naiba s-a intamplat, nu stiu cum s-a intamplat, nu stiu unde sau de ce s-a intamplat dar sunt sigura de un singur lucru: sunt fericita. mi s-a zis ca zambesc intruna. si, ciudat, chiar asta fac. zi de zi?! hai ba, chiar asa? probabil am luat boala de la cineva. stiti, zambetul si rasul sunt molipsitoare. sau mi s-a blocat gura. e posibil? daca stau sa ma gandesc, stiu raspunsul foarte bine. dar.. sa zicem ca domnisoara nu vrea sa recunosca un lucru. acela ca s-a indragostit pana peste cap?!
obijnuiam sa mergem impreuna pe aleea goala.. tu ma intrebai pe unde suntem iar eu iti raspundeam "printre blocuri, prostutule". ma luai in brate, ma sarutai si nu-mi pasa daca era vara sau iarna, insa acum.. obijnuiam sa mergem sold langa sold, imbratisati si sa ne uitam in stanga si in dreapta la oamenii invidiosi, insa acum.. obijnuiam sa sarim peste balti, sa ne stropim, sa ne suparam si iar sa ne impacam, insa acum.. cu mainile in buzunare, cu capul plecat din cauza ninsorii care parca nu mai vrea sa se mai opreasca, strabat acelasi drum, sar peste balti, ma uit in jur si dau niste telefoane. nu mai esti langa mine, drumurile noastre s-au despartiti. pana aici a durat filmul nostru. restul.. banda e stricata, nu mai merge reparata..
cobor treptele.. trepte pe care alta data tu ma sarutai si ma luai in brate, nu cumva sa cad si sa-mi scrantesc glezna. trec strada si ma strecor printre masini, doar doar ajung mai repede acasa. deodata, il vad de la departare. intr-o secunda e in fata mea si ma saluta. ma intreaba ce mai fac iar eu ii raspund ca destul de bine. imi propune sa ne vedem la o cafea, eu ma uit cu ochii inlacrimati la felinar. plec capul si ii spun ca mai vorbim, o iau la fuga si nu ma opresc decat acasa.. nu trece mult si telefonul suna.. exact ca in melodia lui connect-r "dca dragostea dispare".. raspund, insa el imi inchide. recunosc numarul, acel numar care inca il stiu pe de rost.. mai suna inca o data si-mi spune "salut, sunt eu" nu zic absolut nimic, astept sa ma intrebe de ce am luat-o la fuga insa el.. ma intreaba daca ma simt bine, daca am patit ceva, daca vreau sa vorbim insa eu ii raspund sec "nu" inghitind lacrimi, la fel cum cartita inghite pamant, ma straduiesc sa ii spun "noapte buna, vorbim maine". nu pot accepta sa-l vad din nou.. mi-a rupt inima in doua iar asta nu e de uitat.. nu mai vreau sa-l mai vad, nu mai vreau sa-l mai aud.. totusi, a doua zi il sun iar cu o voce, care parca nu e a mea il intreb daca vrea sa ne vedem la 6 la o cafea. imi spune "nu" iar eu arunc telefonul. in fond, chiar nu vreau sa mai aud de el. imi tot spun ca am facut o greseala, ca nu trebuia sa-l sun iar atunci.. suna o data la usa.. ma duc sa deschid si ma-ngrozesc.. era tot el, cel de care m-am indragostit si de care nu mai vroiam sa aud.. cu parul ravasit cu mainile tremurande ii deschid aceasi usa care acum mult timp se deschidea automat.. ma ia in brate, ma pupa si imi spune simple vorbe.. "imi pare rau" dar eu nu mai vreau sa accept, ii spun "te rog frumos sa pleci" sta in fata mea si se uita cu ochii pierduti la ceea ce a avut.. ma intreba "esti sigura ca asta vrei?" iar eu mai sigura de atat n-am fost niciodata.. iese pe usa iar eu o inchid.. pentru totdeauna. cel putin pentru el, pentru el, cel care nu a fost.. cel care am sperat eu.
Ma pun in pat cu intentia sa dorm. Nu pot. Imi iau muzica si pun playlistul meu preferat pentru somn. Nici nu stiu, am adormit? Deschid alene un ochi. Pe geam n-am tras. Of. Iar acum, becul de afara imi bate in camera. Vama Veche canta in casti. Nu, chiar nu-mi pasa de absolut nimic. Imi vine imaginea ta in cap. Zambesc. Oare daca m-ar vedea cineva, ce ar zice? Din nou, nu-mi pasa. Ma intind pe spate si simt cum picioarele mele se inmoaie. Da, mi-e foarte, dar foarte lene sa ma dau jos din pat. Imi trag plapuma mai sus. Sa ma scol? Sa nu ma scol? Oare de cat timp stau in pat? Of la naiba. Bine ma ridic! Cu parul ciufulit si ochii mici ma uit la ceasul de pe noptiera. Ah da, telefonul era mai aproape. Si nu presupunea decat o apasare de tasta. Din nou, la naiba. Ma uit in jur si ma gandesc ce zi e azi. E miercuri? Nu, e joi. Azi am dat teza. Si maine ce e? Ah da, maine e vineri. Macar dorm o ora mai mult. Bun. Si ma ridic din pat, las plapuma asa, nearanjata si ma duc sa trag pe geam. Ma uit la florea neudata de cateva zile care sta pe pervaz. La ea nu s-a gandit nimeni.. Ma pun la birou. Ma uit pe orarul de maine. Nu prea am chef de scoala. Dar totusi ma motiveaza ceva. Acel ceva. Imi scot foile si parca nu-mi vine sa scriu nimic. Nu, absolut nimic. Imi revine imaginea ta in cap. Si persista, si persista. Ce ti-as face daca ai fi langa mine? Dar nu esti. Ma duc, dau drumul la cateva lumanari parfumate. Parca e mai bine asa. Dar nu. Tot lipseste ceva. Acel ceva. Nici nu stiu.. sa indraznesc sa-i spun pe nume? Poate mai bine nu. Din nou, zambesc. Mama tipa la tata. Asa o sa ajungem si noi? Stai.. visez? Nu, cred ca nu. Dar parca ceva nu se leaga. Parca e ceva mult prea frumos. Poate asa trebuie sa fie. Da, cred ca asta e raspunsul. Deci..? Da! Daca ma viziteaza fericirea.. .. ii ofer un scaun confortabil. Dar eu i-am oferit altceva. Inima mea..
"Un prieten este felul lui Dumnezeu de a dovedi ca nu doreste sa calatorim singuri" Scopul Fundatiei FLAVIA-MARIA BORICEANU este non-profit si consta in promovarea si sustinerea atat a copiilor lipsiti de sprijin financiar sau al familiei, precum si copii supra inzestrati care traiesc in imprejurari similare, prin acordarea de burse, sprijin moral, precum si organizarea de activitati educative pentru acesti copii, crese, gradinite, tabere, organizarea de excursii de agrement si a activitatilor sportive, in tara si in strainatate, in cooperare cu alte asociatii similare si fundatii din tara si din strainatate.
Cu un simplu gest, puteti aduce zambetul pe chipul unui copil caruia acesta ii lipseste cu desavarsire. Nu ezitati sa donati prin Transfer bancar in contul Fundatiei Flavia-Maria Boriceanu deschis la ALPHA BANK:
Cont LEI: RO67BUCU2211210280071RON
Deasemenea va puteti implica si prin redirectionarea celor 2% din impozitul dvs. pe venit catre Fundatia Flavia-Maria Boriceanu.
