retete (partea a II-a)

Dupa cum am zis, mai am o reteta. :)
Inainte de asta, vreau sa urez tuturor Craciun fericit si La Multi Ani [pardon, La Naiba Si La Multi Ani! =)) ] pentru ca n-am sa fiu pe zona. Ne auzim/vedem in 2010. :)


Reteta pentru un An Nou bun

Se iau 12 luni si se curate foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica etc.
Se imparte fiecare luna in 29-31 de zile, dupa caz, astfel ca priviziile sa ajunga exact un an.
Fiecare zi se prepara separate: o parte munca si liniste, doua parti veselie si umor.
Se mai adauga 3 linguri optimism, o lingurita de toleranta, o priza de bun simt si o picatura de speranta.
Peste aluat se toarna dragoste din belsug!
Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de mica atentie.
Se serveste zilnic cu bucurie la o ceasca de cafea sau ceai inviorator si cu incredere inepuizabila in D-zeu.
Pretenta reteta nu este compensata, ea este gratuita si se transmite direct de la om la om insotita de urarea:
“La Multi Ani cu sanatatae!”

KIA si Partidul Kiss FM

Multa muzica, multa lume si mult fum. Tom Boxer si Antonia. In Moose.
Da, a fost fain. Am plecat de acolo pe la vreo 2 jumate. Imi tiuiau urechile rau de tot si ochii imi lacrimau. Ne-am urcat in singurul taxi din livada. Care e primu` care coboara?
"Buna seara, prima data la onix."
"Chiar buna dimineata."
Mm, de treaba tipu`.
Dupa 2 minute, la radio e Partidul Kiss FM.
NU creed!
Un simplu taximetrist mi-a facut o seara mai una decat era.
Olix face supa!
Cine stie, cunoaste.
"Speram si eu sa gasesc niste clienti care sa asculte partidul. Sunteti primii."
WOW.
Ajung acasa, dau drumu` la radio.
Pana la 4 jumate n-am dormit.
Dar m-am si trezit la 2 azi.
Nu conteaza, ca doar deh :))

trecutul .. o uitare?



Am luat o foaie veche, ingalbenita din teancul de sub birou pe care mi l-a adus-o mama de la bunica. "Poti sa mai scrii cate ceva pe ele. Deasta nu le-am aruncat". Ma uit la ea si ma gandesc la papirusurile alea vechi, antice. Pun unul langa altul un stilou si un pix. Pe atunci se scria cu penita si calimara. Nu prea merge sa scriu cu pixul. Desi imi place cum scrie si cum literele parca gravate de mina pixului se adancesc in foaie.

Dau la o parte caietele de matematica, farfuria pe care, candva era o potocala si imi fac loc pe birou.

Deodata, parca stand pe acelasi scaun, ma duc inapoi in timp iar afara nu mai e zapada, camera mea nu arata asa iar eu nu mai aveam 17 ani.
Era frumos si cald afara. Eram in clasa I si ma straduiam sa fac bastonasele. Bunica intra in camera si-mi zice "hai la masa". Ascultatoare, ma spal pe maini si ma duc in bucataria, parca de nerecunocut. Dupa aceea, ma pun in pat, cu gandul sa nu adorm, chiar daca bunica imi tot spune ca e bine sa dorm de pranz.

Ma trezesc, cateva ore mai tarziu si ma enervez ca am adormit. Parca nici pisica nu ma mai intelege. Nu vroiam sa dorm de pranz si cu asta basta. Dar adormisem, fara sa vreau si asta ma irita cel mai tare.

Bunica calca haine ca sa o mai ajute pe mama. Imi zambeste larg, ca de obicei si ma intreaba cum am dormit. Nu-i pot spune ca prost, asa ca dau numai din cap, lasand-o sa inteleaga ca am dormit bine. Imi iau mult iubitul motan si ma joc cu el, pana cand aud soneria care vestea ca mama a venit acasa. "Mama, nu trebuia sa te chinui cu hainele astea, ca doar le calcam eu" ii zicea bunici. Si ea zicea "lasa, mananca si odihneste-te. Oricum nu aveam altceva mai bun de facut" ..

Au ! Pisica proasta. Reintoarsa in camera mea, cu caietele de matematica in stanga si cu foaia goala si veche in dreapta mea, ma uit la pata neagra care tocmai isi ascutea ghearele pe pantalonii mei. Se uita sceptica la mine, da din coada si asteapta sa vada ce fac. O iau in brate si o mangai.

"Mai tii minte ca-ti povesteam ca i-am taiat mustatile motanului meu ?" Ea isi lasa urechile pe spate si da sa coboare. Mama atunci m-a intrebat "Laura, tu i-ai taiat mustatile motanului ?" iar eu i-am raspuns "Da ! Iti place ?". Ma uit dupa pisica insa ca de obicei, s-a strecurat afara din camera, fara sa observ.

Iau stiloul, il pun in penar, pun foaia la loc si ma duc sa mananc. Poate am sa dorm putin si de pranz. Parca n-am ce scrie. Nici nu stiam defapt ce vreau sa scriu.
Poate intr-o zi am sa ma reapuc. Sau poate nu ..

retete ( partea I )

Am doua retete sa va dau. Una acum, una maine sau poimaine. :)


Reteta de tort

ingrediente:
unbarbat bine, un baton de vanilie gros si vesel, doua oua, un pat fara arcuri, un litru de vin rosu, o piersica pufoasa, o felie de lamaie

mod de preparare :
se ia barbatul cu binisorul
se uda cu 100 ml de vin rosu, dupa gust
se rastoarna in pat
se agita cu mana batonul de vanilie cu cele doua oua, prin frecare sau prin mangaiere, pana se intareste bine batonul
in acest timp se freaca piersica cu o felie de lamaie pana devine frageda si stramta
batonul bine intarit se introduce in piersica
se freaca bine in interior, batandu-se cu cele doua oua pana iese crema si batonul se inmoaie
oftatul si vibratiile indica daca tortul este gata
daca a reusit, va creste 9 luni dupa care va fi scos la tava !

nimic nu este o coincidenta!

Oamenii intra in viata ta pentru un motiv, sezon sau o viata.
Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana ..


Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.

Au intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport.
Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt.
Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.
Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
Rugaciunea ta a fost raspunsa si acum este timpul sa mergi mai departe.


Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti.

Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.
Ei iti pot da deobicei o cantitate incredibila de bucurie.
Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.


Relatii de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala.

Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare.
Iti multumesc pentru ca faci parte din viata mea, fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.

`cuz we are family

Stop cadru! Am dormit 16 ore? Am tupeu? Da, am. Pentru ca 3 saptamani de acum incolo asta am sa fac. Am sa fac ce-mi place!
Si ca sa nu uitam de chestia asta, am facut si noi pentru prima data ceva, ca si clasa. Da, a fost fain. Mai vreau sa repetam toata treaba asta. Pacat ca afara nu ninge, pacat ca nu e zapada multa, pacat ca maine nu e Craciunul. Dar asta este, scoala s-a terminat mai repede decat am crezut, asa ca a trebuit sa improvizam ceva repede, pe moment si din fericire ne-a iesit (nu extraordinar dar totusi ok, cat sa nu se facem de ras).
Da, am avut si tombola, am avut prajituri si sucuri. Am avut si buna dispozitie, un Mos Craciun fara burta, craciunite, chitari si muulta muzica. Speram sa repetam. Data viitoare, mai bine si mai fain. :x

cand (NU!) esti in criza de timp

Este 18:00. Ma duc incet incet catre baie si ma pregatesc sa ma machez. La 18:30 am iesit din baie. Incredibil de repede a mers toata treaba. Parca cand sunt in intarziere dureaza de doua ori mai mult. Sau doar mi se pare mie? M-am imbracat cu pantalonii. Ma mai fatai de colo-colo, mai fac cate ceva. E 18:45. Pot sa-mi fac paru`. Intru a doua oara in baie. Dupa 10 minute ies. Da, arat bine. Rectific, nu bine, foarte bine. Incep sa-mi strang toate boarfele din baie, fac putin curat si le pun pe toate la loc. Doamne cat mai e ceasu`? E 19:13. WOW. Mai sunt .. aproximativ 45 de minute pana plec de acasa. Ceee? Poftiiim? 45 de minute? Ei bine, mai imi gasesc eu ceva de facut. Imi curat botinele, ceva ce nu as face (sau ma rog, as face in foarte mare graba) daca as fi in intarziere. Imi trag grijulie puloverul peste cap si imi pregatesc geanta.
Stau sa am gandesc.. iar plec la un chef. De cat timp n-am mai stat pe curu` meu in weekend-uri? De foaaaarte mult timp. Poate ar trebui sa iau o pauza.. Neeeh. Mai bine nu.
La 17:00 astazi s-a aprins bradul de Craciun din Piata Sfatului. As fi vrut sa merg. Dar dupaia eram stresata ca n-am timp sa ma "termin". Si uitam ceva sa fac. Si alergam de aici acolo iar mama mi-ar fi zis "ti-am zis eu!" si eu m-as fi uitat urat la ea si i-as fi zis "da-te la o parte!". Dar cum am stat cumintica acasa, nici nu mi-a trecut prin cap cum ar putea sa se intample asa ceva. Deci cel mai bine e sa incepi de mai devreme sa le faci pe toate. Pentru ca altfel, uiti (indubitabil!) ceva. Uiti batistele, uiti sa te dai cu gloss, uiti sa iti faci papucii, iti uiti telefoanele acasa, si nu e deloc placut!
Asa, ai timp sa le faci pe toate, ai timp sa iti faci si unghiile (doamne, doar s-au straicat aseara cand nu ai mai avut rabdare sa se usuce), ai timp sa te dai cu gloss, ai timp sa-ti faci geanta (fara sa uiti nimic!) si ai timp sa mai si scrii ceva pe blog!
Si uite ca s-a facut 19:27. Da, cred ca intr-o jumatate de ora pot sa plec. Mai vorbesc la telefon vreo 10 minute si mai caut cate ceva pe net. Uite ca e 19:40. Parca am inceput prea repede sa ma pregatesc. Sau nu? Totusi e bine. Doamne ce era sa uit! Sa-mi pun cercei. Daca eram in criza de timp sigur plecam fara. Si dupaia injuram pe tot drumul!
Intre timp s-a facut 19:51. Iupiii. Mai dau doua telefoane, scriu un mesaj, ma mai cert putin cu mama, ma uit inca o data in oglinda si ma dau cu putin parfum.
Si aud (de data aceasta, placuta si totodata cunoscuta) expresie :"hai sa mergem, e imediat 8!".

Cred ca nici un barbat nu ar intelege acest fenomen. :))

copilu` !?


N-ascunde copilul din tine
Inalţă-l prin slavă la cer
Cu-n vânt ce uşor doar adie
La sufletu-ţi sa-ţi ajunga in el

Caută în tine curajul
Să nu încerci să ascunzi
Deschide-te precum copilul
Soarelui sa-i tot surâzi!

Deschide-ţi şi ochii şi mintea
Priveşte în juru-ti pustiu
Găseşte-ţi în sufletul puterea...
Şi zburdă, copile, pe pajişti, zglobiu

daca te viziteaza fericirea ..

Ma pun in pat cu intentia sa dorm.
Nu pot.
Imi iau muzica si pun playlistul meu preferat pentru somn.
Nici nu stiu, am adormit?
Deschid alene un ochi.
Pe geam n-am tras.
Of.
Iar acum, becul de afara imi bate in camera.
Vama Veche canta in casti.
Nu, chiar nu-mi pasa de absolut nimic.
Imi vine imaginea ta in cap.
Zambesc.
Oare daca m-ar vedea cineva, ce ar zice?
Din nou, nu-mi pasa.
Ma intind pe spate si simt cum picioarele mele se inmoaie.
Da, mi-e foarte, dar foarte lene sa ma dau jos din pat.
Imi trag plapuma mai sus.
Sa ma scol? Sa nu ma scol?
Oare de cat timp stau in pat?
Of la naiba.
Bine ma ridic!
Cu parul ciufulit si ochii mici ma uit la ceasul de pe noptiera.
Ah da, telefonul era mai aproape.
Si nu presupunea decat o apasare de tasta.
Din nou, la naiba.
Ma uit in jur si ma gandesc ce zi e azi.
E miercuri? Nu, e joi. Azi am dat teza. Si maine ce e? Ah da, maine e vineri.
Macar dorm o ora mai mult. Bun.
Si ma ridic din pat, las plapuma asa, nearanjata si ma duc sa trag pe geam.
Ma uit la florea neudata de cateva zile care sta pe pervaz.
La ea nu s-a gandit nimeni..
Ma pun la birou.
Ma uit pe orarul de maine.
Nu prea am chef de scoala.
Dar totusi ma motiveaza ceva.
Acel ceva.
Imi scot foile si parca nu-mi vine sa scriu nimic. Nu, absolut nimic.
Imi revine imaginea ta in cap. Si persista, si persista.
Ce ti-as face daca ai fi langa mine?
Dar nu esti.
Ma duc, dau drumul la cateva lumanari parfumate.
Parca e mai bine asa.
Dar nu. Tot lipseste ceva.
Acel ceva.
Nici nu stiu.. sa indraznesc sa-i spun pe nume?
Poate mai bine nu.
Din nou, zambesc.
Mama tipa la tata.
Asa o sa ajungem si noi?
Stai.. visez?
Nu, cred ca nu.
Dar parca ceva nu se leaga.
Parca e ceva mult prea frumos.
Poate asa trebuie sa fie.
Da, cred ca asta e raspunsul.
Deci..?
Da!
Daca ma viziteaza fericirea..
.. ii ofer un scaun confortabil.
Dar eu i-am oferit altceva.
Inima mea..

de ziua mea .. care a trecut :))


3 Sud-Est - De ziua ta
Asculta mai multe audio Muzica

sa reformulez?!


Refren:
De ziua mea, ziua mea, ziua mea
El imi ofera dragostea, dragostea
Este ziua mea
De ziua mea, ziua mea, ziua mea
El imi ofera dragostea, dragostea

De ziua mea sunt fericita
Sa-mi ureze sa fiu iubita
Sa-mi fie alaturi de mine
Toata lumea a venit
Totul este pregatit
Sa-mi ureze numai bine

Toti prieteni imi doresc
Tot binele din lume
Multa sampanie, multe flori
Cadouri pentru mine

Refren...

De ziua mea sunt fericita
Sa-mi ureze sa fiu iubita
Sa-mi fie alaturi de mine
Toata lumea a venit
Totul este pregatit
Sa-mi ureze numai bine

Toti prieteni imi doresc
Tot binele din lume
Multa sampanie, multe flori
Cadouri pentru mine


Refren...

17 ani .. bairamee :x

Parca ieri eram in clasa I. Si da, am schimbat iar sufixul. Doamne, parca tot nu-mi vine sa cred. Important e ca am toata lumea draga in preajma mea.
Si da, eu dau recitalul deci trebuie sa fie big.
Sau poate nu? :)) o sa fie, cu siguranta la 18. Dar mai e pana atunci.

Ah, si inca ceva. Nu mancati (si va rog eu.. ascultat-ma) deci NU MANCATI chocotoff -prea mult-. Da dependenta. Sau mai rau, o puteti lua razna. Si acum pe bune vorbesc. Am mancat unu, doua acum vreo cateva zile si parca eram bagata la 2 20.
Feriti-va de chocotoff! Acelasi gust chocotoff, muuuuuulta nebunie.

nu inteleg.

Nu stiu cum pot fi unii oameni asa de rai.
Nu vreau sa stiu cum o duc oamenii care parca nu au suflet.
Chiar nu pot intelege de ce lumea din jurul meu e atat de nesuferita, atat de rautacioasa si in fond, toti suntem oameni. De ce unii sunt buni la suflet, ajuta pe toata lumea si sufera cel mai mult? De ce cei care mint reusesc mereu?
Pur si simplu nu pot sa inteleg. In capul meu se invart prea multe chestii, iar acele CHESTII tot persista si parca nu mai vor sa ma lase in pace. Iar intrebarea pe care tot mi-o tot pun este "DE CE?"
Inca n-am aflat raspunsul, dar sper ca aceasta perioada ciudata si nasoala acompaniata de oboseala, draci si nervi sa se termine cat mai repede. Pentru ca nu stiu. Si totusi, de ce nu stiu?
Poate am nevoie de o pauza.

si e frig din nou ..

Nu stiu cum sa va spun dar mi-e rau dor de mare..

Da, mi-e dor de mare. Mi-e dor sa pot sa stau la soare. Mi-e dor de calura. Mi-e dor de tot. Dar mai ales, mi-e dor de vara ACEEA, vara lui 2006.
10 cuvinte pentru acele 10 zile :
OMG, barca, ochi frumosi, bratari, cabane, spray in talpa, teren de fotbal, lampi, iubire!?, despartire.
Si nu in ultimul rand, ploie. Da, vreau sa ploua, sa nu-mi pese. Si da, stiu sunt 11 cuvinte. Dar ploaia e ceva abstract. Asa ca imi permit sa o trec. Nu pe lista de mai de sus. Ci pe lista de asteptari.

Din pacate.. a venit iarna.
Si totusi, si ea are partile ei bune, nu?

o portie de buna dispozitie va rog!

Stateam si ma gandeam.. niciodata nu am putut spune "bai, asa de bine dispusa m-am trezit azi de dimineata". Pentru ca imi place sa dorm cat mai mult, sa lenevesc si mi-e greu (cred totusi ca tuturor ne este greu, nu!?) sa ma trezesc la 6, cinci zile pe saptamana, an de an (inafara de vacante). Asa ca am ajuns la urmatoarea concluzie : daca intr-o zi nu sunt incojurata de oameni pe care ii indragesc, nu rad. Daca nu rad, nu sunt bine dispusa. Daca nu sunt bine dispusa, nu am chef de nimic. Iar daca nu am chef de nimic, ziua respectiva s-a dus dracului. Asa ca radeti fratilor, cat va tine burta si gura (am zis eu odata ca o sa ni se largeasca gura de la atata ras!) si fiti fericiti. Pentru ca nu merita sa fi trist, mai ales la varsta asta. De ce? Pentru ca inca esti copil. :x

revenire in forta.!? da de unde

Cam pe vremea asta, acum un an mi-am facut primul blog. Da, imi placea ideea de a avea un blog. Dupa aproximativ 4 luni l-am sters. Inca nu siu de ce am facut-o. Poate pentru ca nu imi placea. Poate pentru ca mi se parea prostesc. Si atunci am inceput altceva. Un jurnal, dar pe calculator. Am avut rabdare, am rezistat si pana si acum am jurnalul. De ce am revenit cu blogul? Habar n-am.