not fair. i miss you!

Amici de 'mare'

E atât de haios.. să ai prieteni, sau mă rog, amici, de 'mare'. Da, sună ciudat, dar haios. Sunt oameni care i-am cunoscut la mare, din toate zonele României. Și când am pus ceva pe renumitul facebook legat de mare, mi-au scris 3 persoane din 3 grupuri diferite să mă întrebe dacă și vara asta ne-o petrecem împreună. Mă binedispune. Îmi aduce un zâmbet pe față. Pentru că sunt niște amiciții (dacă ăsta e cuvântul) pur și simplu din interes de distracție și de a forma un grup și mai mare. Dar tot haios mi se pare. Concluzia: e sănătos să ai prieteni de 'mare'. Și haios.

Și oare mai are rost?!

Dacă mi-aș șterge facebok-ul, toate conturile, whatsapp-ul, blog-ul, dacă nu aș mai răspunde la mail-uri, dacă aș dispărea, pe scurt, din lumea virtuală, mă întreb, oare câte persoane s-ar gândi la mine și mi-ar da un telefon? Și nu să mă întrebe "ce te-a apucat?". Ci pur și simplu să vadă ce mai fac.

Câteodată aș vrea să pun punct, să fac toate cele enumerate mai sus, să îmi schimb numerele de telefon, să dispar și să îmi iau viața de la capăt. Cu tristeșe spun că puține mai sunt persoanele pentru care nu o fac. Și poate nu mă lasă sufletul. Sau cineva de sus. Și mă face sa continui, așa, în lumea asta de prefăcuți, de oameni răi..și să încerc să fiu eu o persoană mai bună.

 Încerc. Dar stau să mă gândesc..pentru ce? Când toată lumea îsi vede de viața lor, stau bosumflați în birouri, muncesc până la epuizare, nu le pasă ce este în jurul lor și te sună numai când au nevoie de ceva sau când nu mai au cu cine să bârfească?



Dar după toate gândurile astea, știu că atunci când mă voi trezi, de dimineață, o să fie mereu cineva acolo care să îmi zâmbească și să mă facă să uit de toate chestiile astea. Chestii, care din păcate, mă cam afectează.

Nu-i nimic. Și așa nu observă nimeni.

Din nou, păcat

Nicăieri nu e mai bine ca acasă. Sunt aceleași fețe care te așteaptă cu zâmbetul pe buze, care se bucură să te vadă, care te strâng puternic in brațe si care sunt alături de tine necondiționat: familia.

Și poate câțiva prieteni. Din păcate, am nevoie doar de o singură mână pentru a-mi enumera prietenii. Din păcate, lumea se schimbă. 
Din păcate.

Și nu este corect. Poate si netul ne schimbă. Nu neg că există posibilitatea ca și eu să mă fi schimbat. Dar mai nou, tot ce contează este ca activitatea de zi cu zi să ajungă pe facebook, inclusiv unde sunt, cu cine sunt, ce mănânc, unde petrec, câte like-uri am primit la poza de profil, etc. Și e trist. Dacă s-ar desființa facebook-ul, cred ca lumea ar înnebuni. Nu zic că ar fi o treaba bună, de foarte multe ori îmi găsesc informația de care am nevoie de pe facebook. Dar parcă toată lumea o duce la extrem. Și am început să mă scârbesc de toate astea. Pentru că toată lumea vrea să arate că au o viață socială, că sunt fericiți, că umblă prin multe locuri și așa mai departe.
Din nou, mi se pare trist. 

Poate mă abat oarecum de la subiect, dar ma gândeam zilele astea ce țară frumoasă avem, cu toate formele de relief, cu clădiri frumoase, centre vechi, istorie. Păcat ca țara asta e locuită.

Revenind la ce spuneam mai sus, păcat ca unele prietenii sunt doar de fațadă. Păcat că lumea te mai sună doar dacă are nevoie de ceva. Păcat că se pierd relații din cauza distanței. 
Păcat.

Privind restrospectiv, din nou, tot pe o singură persoană pot fi sigură că o sa-mi fie alături mereu. Este aceeași persoană cu care îmi impart bucuriile, supărările, dar și toate amintirile. Acea persoană, împreună cu familia, sunt tot ce am. Și în fond, sunt ce am eu mai de preț.
Din nou, păcat. Păcat că nu există și prieteni adevărați în ecuația asta.

Suflet de copil

Incep prin a-mi spune La Multi Ani! Nu sunt egoista. Zic La Multi Ani tuturor celor care au suflet de copil. Cred ca am fi putin naivi daca am crede ca exista cineva in lumea asta care nu s-a gandit ca este Ziua Copilului si nu s-a gandit sa se rasfete un pic. Pentru ca asta este frumusetea acestei zile. Vremea afara este frumoasa, fiecare ar trebui sa se bucure de ea, sa se bucure ca o sa vina vara, caldura, ca viata este frumoasa.
Pentru mine, aceasta zi este una frumoasa, dar si trista. Tot nu imi vine sa cred ca acum un an terminam liceul, aveam banchetul, imi luam "ramas bun" de la colegi, prieteni, profesori, mentori...ca sa plec pe drumul meu. Un drum pe care putini si l-ar asuma, in felul cum mi l-am asumat eu. Dar a meritat sa incerc. Si, desi nu am avut multe persoane alaturi de mine, se pare ca i-am tinut piept pana acum.
Si iata-ma la 20 de ani, bucurandu-ma la fel cum am facut-o in fiecare an de aceasta zi. Mereu o voi face. Pentru ca in fiecare din noi zace un copil.

Fiinte dragi care ne parasesc

Ce mai e si cu viata asta...ba fericire, ba suparare. Si cel mai dureros este cand te atasezi de o fiinta si brusc, dispare din viata ta pentru totdeauna. La inceput e soc, dupa care urmeaza lacrimi, dupa care gandirea rationala si acceptarea.
Si cam asa incepe povestea despre "sfarsitul" unei fiinte dragi mie : 4 picioare, o coada, mustati si normal, o pereche de urechi ciulite. Descrierile sunt de prisos, poza vorbeste de la sine.. era o pisica rasfatata, iubita si fericita.

Si dintr-o data, fara sa ne dam seama.. dispare. La propriu si la figurat. Geamul era deschis, sa sara de la etajul 1 nu ar fi imposibil. Dar a mai cazut de la balcon si nu i-a placut deloc. Era fricoasa, sperioasa, pofticioasa (da, manca cipsuri, banane, popcorn, urda si multe altele) dar sa fuga de acasa? Auzeam ceva, un miau, un buf. Dar in schimb, nimic. Doar dimineata urmatoare..nu am mai gasit-o. Poate sunt eu nebuna, poate nu, dar asta cred ca i-a fost destinul. Si avea doar 11 ani, mai putea sa traiasca...Uneori, pur si simplu nu este corect. Poate a simtit ca moare...poate nu a vrut sa suferim asa tare dupa ea...poate e mai bine asa...poate poate poate. Si nu o sa primesc vreun raspuns niciodata. Dar un lucru stiu sigur: o sa imi fie dor de ea. Dar asta este viata, cu bune, cu rele, ea trebuie sa mearga mai departe! Si in final, toti ne ducem, mai devreme sau mai tarziu, dar pur si simplu nu este corect...
PS: Halal pacaleala de 1 Aprilie! Sper sa nu se repete!

Sistemul de educatie si "consecintele" lui

Am sa incep cu altceva, nu cu cele promise. Am sa incep prin a critica sistemul de invatamant din Romania. Prin felul in care ne-a facut niste mici "roboti".

In liceu, ne invatam (pe de rost de cele mai multe ori) lectiile, mergeam la scoala, le "pictam" bine mersi si asta a fost. Ne luam nota si treceam la urmatoarea materie de tocit. Din pacate, nu treceam prin cap ceea ce citeam. Si rau faceam. Iar asta realizez doar acum, cand traiesc in alta tara, unde sistemul este cu totul si cu totul altul, in care nu mai merge cu toceala si in care chiar trebuie sa iti bati capul ca sa dai de capat problemei. Din pacate trebuie sa inveti sa te descurci singur, sa scapi de mentalitatea "problema asta este de felul asta si se rezolva asa" si sa tii piept unui sistem in care daca esti bun, esti apreciat, daca nu poti mai mult, ne pare rau. Si cam atat. Si in plus, nu mai merge treaba cu "ma duc la profesor la meditatii si o sa am 10 pe linie". Nu vai. Cat muncesti, atat vei obtine si cu cat muncesti mai mult, cu atat vei fi apreciat mai mult. Dar cea mai proasta parte posibila in aceasta ecuatie este ca nimeni nu m-a averitzat de ceea ce va urma.

Asa ca am ajuns in punctul acela in care stau sa ma intreb ce voi face cu viata mea, unde ma va duce. Ce o sa fac mai departe? Continui pe calea asta? Daca am ales-o pe cea proasta? Daca intradevar nu ma pot obisnui? Dar ce naiba, trebuie sa pot face fata! 

In orice caz, sunt intr-o situatie de rahat, pe romana. Dar trebuie sa fiu increzatoare in fortele mele. Si sa imi fructific fiecare sansa pe care o primesc. Si sa scap de mentalitatea de "merge si asa". Nu! Intr-o societate ca asta in care m-am "bagat", nu "merge si asa", nu cu jumatati de masura! Pentru ca n-am auzit masina facuta doar pe jumatate. Asa ca fruntea sus, viata merge mai departe!

PS: Dupa cum zicea si Henry Ford, "Nereusita este doar posibilitatea sa iei totul de la capat, doar ca mai intelept".

Niciodata nu e prea tarziu, asa-i?

Mi-a fost dor. Inca imi este. Nici nu stiu inca exact despre ce sau despre cine vreau sa fie postarea asta. Cert este ca recunosc faptul ca nu sunt o "scriitoare" asa buna. Dar stiu un lucru: urmatoarea postare va fi despre prietenie. Despre una adevarata. Dar pana atunci, vreau sa punctez anumite chestii, personale.

Am facut 20 de ani. WOW. 20? Suna ciudat. Dar bine in acelasi timp. Poate pentru ca m-am maturizat.
Am "zburat" de acasa. Este bine. Dar uneori si rau. Trebuie sa ma obisnuiesc si sa ma adaptez.
Iar toate celelalte chestii care imi vin in cap sunt tot legate de cele doua puncte de mai sus; chiar n-are nici un sens sa le insir aici.

Ideea e ca mi-a zis cineva drag mie "de ce nu mai scrii? nu o lasa balta. macar asa, pentru tine" si mi-am dat seama ca imi era chiar dor sa scriu. Chit ca o sciu pe un amarat de blog, pe care poate una, doua persoane il citesc. Dar acele persoane conteaza pentru mine. Si imi aduc un zambet pe buze atunci cand nimeni altcineva nu o face. Se vor simti ele. Si le multumesc din adancul sufletului meu.

Cam atat pentru deocamdata. Promit: de data asta, chiar m-am intors. Definitv. Cine mai este langa mine, va fi mereu. Nu pentru o zi, nu pentru un anotimp, nici macar pentru cativa ani. Pentru totdeauna.

we go crazy

toate nebuniile de valentine's day au trecut, urmeaza dragobetele.. nu prea are importanta asa mare pt multi, nu?! inima mea e ciudata. plange cu un ochi si rade cu celalat. de ce? "de ce nici dragostea cea mai mare nu poate intelege nevoile celuilalt?" am observat ca atunci cand totul merge perfect, trebuie sa existe ceva, ACEL ceva care sa strice tot. si nu inteleg de ce. oricum, am mai observat ceva. toata lumea e nervoasta si stresata in ultima perioada. e din cauza scazuta a presiunii atmosferice sau am innebunit eu de tot?!

happy birthday

lucruri bune la 18 ani:
1. iti iei carnetul de sofer si conduci

...
altele?

amintiri de august..

a venit usor. pe nesimtite. nici nu mi-am dat seama cand m-a cucerit. ca o ploaie de vara. dintr-o data. fara ocolisuri sau alte indicatii aiurea interpretate. picat ca din cer. nu ploua zilnic cu barbati, dar el.. el a fost altceva.

iubire, naturalete, tacere, romantism, intelegere, protectie, sustinere, dragoste la a doua vedere..

nu a fost nevoie de prea multe cuvinte. ne intelegeam din priviri. un zambet, o imbratisare si m-a topit. chiar daca afara era cald de mureai. imi facea cu ochiul. un semn? stii ceva ce ar trebui sa stiu si eu? am aflat mai tarziu. m-a iubit din prima. e posibil? am zis ca visez. coincidente peste coincidente. se tine dupa mine? am halucinatii? am fost trezita la realitate. ma astepta. ma vroia. mai mult decat orice. nu impartita. doar a lui. ciuda. dorinta arzatoare. oare il vroiam si eu? oare puteam sa fac asta? eu.. indecisa. mai bine zis confuza. nu stiam ce am sa fac mai departe.

nu a venit intr-o forma cunoscuta. rusine, teama, incertitudine. situatie dificila. aveam de ales? poate. totusi, nu puteam. cred ca asa a fost scris. acela a renuntat. eu n-am renuntat la iubire. am mers mai departe. si inca merg. pentru ca stiu ca nu merg singura. :x

cel mai bun medicament este rasul !

dupa o zi incarcata, dupa o saptamana stresanta, dupa ce te freaca toti la cap (fie vorba de profesori, colegi, sefi) si dupa ce nervii tai sunt la pamant, tot ce vrei este sa ajungi acasa, sa te trantesti in pat si sa dormi. sau sa mananci ceva (doar de, esti lihnit de foame), sau sa faci o baie fierbinte. cand, suna telefonul ca trebuie sa faci si aia si aia si aia. toata lumea trage de tine. toti vor cate ceva de la tine..

atunci cand, pur si simplu vrei sa evadezi, tot ce iti trebuie sunt o mana de oameni, un loc si un motiv pentru care sa incepeti sa radeti!
restul.. vine de la sine :)

azi, spre exemplu, nu mi-a trebuit mai mult de 45 de minute sa ma mai bine-dispun. tot ce mi-a trebuit au fost 5 prietene, o masa la kfc si muuulte lacrimi. de ras!!! motivul? fraze intelese gresit, fete fete facute de una sau de alta, amintiri si asa mai departe.

asa ca radeti oameni buni, ca face bine! si e gratis!
*daca apar manifestatii neplacute, consultati medicul sau farmacistul! =))

criza!

ca orice minor si fara carnet de conducere (nu mai e mult pana atunci!!) iau autobuzul zilnic. iar acum cateva zile stateam langa 3 pusti, care nu aveau mai mult de 12 ani. vorbeau despre o excursie cu "doamna diriginta". (nu "diriga" sau "vaca aia", cum am vorbi noi, cei care suntem.. sa zicem nemultumiti de scumpele noastre diriginte.)
si am ramas socata.

[..]
-pai daca drumul este 60 de lei, mai si mancam ceva.. iti cam trebuie 100 de lei. nu stiu daca merg..
-nici eu. totusi e cam mult..
-si eu zic. ai mei stau cam prost cu banii
-crezi ca ai mei nu? dar asta e, mergem si cheltuim mai putin [..]

repet, NU aveau mai mult de 12 ani.
se pare ca recesiunea se simte pe peste tot.

inca .. cat?!

nu pot sa cred. intr-o luna fac 18 ani. trimpu` asta trece groaznic de repede..
iar un alt capitol din viata mea va incepe in curand..

chiar daca ..

chiar daca n-o mai vezi zambind
chiar daca..
chiar daca n-o mai simti venind
chiar daca..
chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat..

chiar daca n-o mai poti suna
chiar daca..
chiar daca n-o mai poti chema
chiar daca doar amintirile au ramas de-atunci cu voi
ce mult te-a iubit..

[..]

aiureli de toamna

nu stiu ce m-a apucat asa, dintr-o data. dupa ce in vara n-am avut timp nici macar sa respir, acum dintr-o data mi-a venit chefu` sa scriu. poate viata este formata din perioade. din zile si zile, diferite doar cum te simti. poate e aceeasi vreme ca si ieri, poate te intalnesti cu aceeiasi oameni, dar poti sa ai stari diferite. pot fi zile pline de rasete, pot fi zile numai de tristete, pot fi zile in care iubesti cu toata fiinta, pot fi zile in care nu vrei sa vezi pe nimeni..
vara asta a fost nebuna, in toata puterea cuvantului. am mai promis ceva, dar nu azi. "azi nu, te rog eu nu; maine poate facem cum zici tu.." mi se pare destul de cunoscut. deci, partea cu .. o voi continua. o voi termina. intr-o zi. intr-una din zilele cand voi avea chef sa ma intorc la vara care tocmai a lua sfarsit..

a fost .. candva

Claudia Pavel (Cream) - Don't miss missing you (new 2009)
Asculta mai multe audio diverse


Sometimes I hide with your picture
Which i know I should've thrown away
But still I try to deny that I feel
Nothing when I see your face

Tears and months and years have gone
Most of time, yeah, i stayed strong
it's ok, i'm ok
And i know that it isn't right
But sometimes is so hard to fight
Do not think of you every day and night

I miss what could, could have been
Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok)
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok)
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)


I can't forget the day you left
Wish this pain was just make believe
Oh my heart breaks, now I'm missing
Why can't we rewrite our history?

Didn't know how i would feel
I thought that i would never heal (I'm ok, I'm ok)
Yeah, i moved on with my life
But sometimes is so hard to fight
Do not think of you every day and night


I miss what could, could have been
Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok)
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok)
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)


Silence and unspoken words been so long it shouldn't hurt, but it hurts
If you ever think of coming home stay away i'd rather be alone, alone, alone
Cause baby


I miss what could, could have been
Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok)
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok)
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)

cadoul perfect

e atat de greu sa gasesti cadoul perfect! nu-i asa? daaaa. in totdeauna a fost si in totdeauna va fi foarte greu sa ne decidem ce sa-i luam unei fete sau unui baiat. si sa ii si placa!
daca noi, fetele, credem ca este putin mai usor sa gasim cadoul perfect pentru o fata, ei bine, aceasta afirmatie nu mai este valabila si in cazul in care trebuie sa cumparam un cadou pentru un tip.
este ataaaaat de dificil sa gasim ceva care intradevar sa-i placa. chiar daca il cunosti numai ca si amic sau e prietenul tau, cu siguranta va fi tipul-cel-mai-dragut-de-pe-planeta si va spune ca ii place foarte mult cadoul. dar noi ne dam cu usurinta seama cand nu-i place si o zice numai ca sa ne simtim noi bine.
e complicat si la alegerea unui tricou, spre exemplu. nu stii ce marime are. bine, sa zicem ca o data cand il strangi in brate ii intorci eicheta si vezi ce numar are. dar dupa aceea vine marea intrebare: ii plac tricourile stranse pe corp sau mai largi? ii place sa fie pe gat, mai larg sau in V? si daca sa zicem ii nimeresti toate aceste gusturi, nu stii ce culoare culoare prefera. si tot asa.
si, daca stau bine sa ma gandesc, daca pentru noi este foarte complicat si greu sa gasim un cadou pentru un baiat, cred ca lor le este si mai greu decat noua.
adica, sa zicem ca vrea sa ii ia tipei un colier. trebuie sa se gandeasca la atatea chestii! sa fie din ceramica, sa fie din argint sau aur? sa fie mai mare sau sa fie mai mic? sa aibe o singura culoare sau mai multe? daca e o singura culoare care sa fie aceea? si tot asa.
deci, in concluzie, niciodata nu e usor. dar, in totdeauna zambetul pe fata, un "multumesc" plin de sinceritate si un pupic il va face pe cel care da cadoul sa fie mai usurat ca ti-a facut un cadou frumos. si ca iti place. chiar daca uneori nu e asa. dar asta nu va stii celalalt niciodata..

ca si cersetorii

mi-am amintit ca acum vreo cateva zile vroiam sa scriu doar cateva randuri de ce am patit intr-o seara in oras cu fetele (dar n-am avut timp doamne dumnezeula asa ca scriu de abea acum).
fusesem plecata si am ajuns mai tarziu ca celelalte la suc asa ca fetele isi bausera deja cafelutele cand am ajuns eu. mi-am luat si eu un suc pentru ca-l beau repede si nu trebuie sa stea fetele dupa mine si sa se uite in gura mea, baland la cafe frappe-ul pe vroiam eu sa-l comand (cu muuulta frisca!).
asa ca atunci cand tipu` ala dragut de la bar mi-a adus meniul i-am spus ca stiu ce vreau.
cateva minute mai tarziu radeam de ne cocosam de nu-mai-stiu-care-faza-super-amuzanta. evident, tot localul se uita la noi asa ca ne-am potolit in sfarsit stergand-ne lacrimile.
am cautat in geanta o batista ca sa nu ne curga rimelu` (cu totul). dintr-o data m-am albit la fata si le-am zis la fete "auziti, aveti ceva bani la voi?"
ele se uita ciudat la mine si-mi zic cica "eu am 10 lei si ea are tot atat. si mai trebuie sa-i imprumutam ei 4 lei". ei bine, da, mi-am uitat banii acasa. :))
dupa luuuungi calcule am ajuns la concluzia ca-mi mai trebuie inca 1 leu si 20 de bani ca sa platim nota de plata.
am sunat cel putin 5 persoane care stiam ca stau mai aproape dar niciuna dintre ele nu puteau sa vina sa ne aduca ceva bani pentru ca ori "nu sunt acasa" ori "sunt plecat din oras". sau pur si simplu nu raspundeau.
am avut noroc ca la masa de langa noi erau vreo 4 tipi iar unul dintre ei era la noi in scoala. s-au bagat in seama cu noi intrebandu-ne daca unuia dintre ei ii statea bine cu freza sau trebuia sa se tunda scurt de tot. asa ca am profitat de ocazie si i-am intrebat daca au 1 leu sa ne imprumuta :))
ei bine, am facut rost de 1 leu dar mai aveam nevoie de 80 de bani. am zis ca mai vedem noi ce facem si in momentul doi una dintre tipe a cerut nota de plata. si cand vedem, era de plata numai 21 de lei nu 22 cum calculasem noi (de fapt, nu stiam bine preturile).
iar tanti de la un magazinas mic si prapadit ne-a dat 4 eugenia cu 80 de bani in loc de un leu. iar la autobuz am facut blatu` pt ca nu mai aveam bani de bilet :))
nu mai plec in viata mea din casa fara sa ma uit daca am sau nu portofelu` la mine! :))

telepatii si coincidente

banuiesc ca stiti prea bine cum e sa pui mana pe telefon si vrei sa suni pe cineva si exact in momentul acela, te suna persoana respectiva. sau sa apuci sa apelezi dar la celalalt capat al firului sa sune ocupat. din cauza faptului ca respectiva persoana te suna.. chiar pe TINE! mai pot da exemple din ce mi s-a mai intamplat. sa te gandesti la o persoana si respectiva sa te sune in momentul urmator. sau sa iti inchipui ca o sa te intanesti cu cineva si se va intampla asa si asa. si atunci cand va intalniti in sfarsit, sa se intample exact ce ti-ai imaginat tu.
e destul de ciudat si pot spune ca mi se intampla chestii de genul acesta in ultimul timp destul de des. e spookie intr-un mod placut. mai am destule deja-vu-uri si incep sa cred cu adevarat in ele. nu stiu de ce sunt, nu stiu de ce mi se intampla, dar sunt sigura ca li se intampla si altor oameni.