not fair. i miss you!

Ma ascund in spatele unei masti?!

Tocmai am terminat House M.D. si am realizat ca este un serial cu profunzime. La inceput nu a fost cine stie ce, m-am uitat 4 sezoane si l-am lasat balta pentru ca nu ma mai atragea. Dar dupa o perioada l-am reinceput. Si am ajuns sa plang pe masura ce se termina. A fost neasteptat. M-a facut sa ma gandesc la ce inseamna o prietenie adevarata. Probabil si eu as fi facut la fel pentru prietena mea cea mai buna. Da, daca as fi stiut ca mai are 5 luni de trait, as fi fost in stare sa-mi inscenez propria moarte doar ca sa fiu cu ea, sa fiu alaturi de ea. Poate si ea ar fi facut acelasi lucru.. Dar nu s-a intamplat asa.
Defapt, nici nu mai conteaza cum a fost. Pentru ca a trecut timpul.. Asta nu inseamna ca am uitat-o. Sau ca nu imi pasa. Doar ca doare. Si ca mi-e dor de ea. Dor de tot ce ne lega. Dor de timpurile alea..
Si totusi...viata nu este corecta. Putine sunt persoanele care te intreaba ”ce mai faci?” si nu se asteapta sa zici ca esti bine, ci ca suferi, ca te doare, ca nu mai poti. Si e pacat. Dar...viata nu e corecta.

Fiinte dragi care ne parasesc

Ce mai e si cu viata asta...ba fericire, ba suparare. Si cel mai dureros este cand te atasezi de o fiinta si brusc, dispare din viata ta pentru totdeauna. La inceput e soc, dupa care urmeaza lacrimi, dupa care gandirea rationala si acceptarea.
Si cam asa incepe povestea despre "sfarsitul" unei fiinte dragi mie : 4 picioare, o coada, mustati si normal, o pereche de urechi ciulite. Descrierile sunt de prisos, poza vorbeste de la sine.. era o pisica rasfatata, iubita si fericita.

Si dintr-o data, fara sa ne dam seama.. dispare. La propriu si la figurat. Geamul era deschis, sa sara de la etajul 1 nu ar fi imposibil. Dar a mai cazut de la balcon si nu i-a placut deloc. Era fricoasa, sperioasa, pofticioasa (da, manca cipsuri, banane, popcorn, urda si multe altele) dar sa fuga de acasa? Auzeam ceva, un miau, un buf. Dar in schimb, nimic. Doar dimineata urmatoare..nu am mai gasit-o. Poate sunt eu nebuna, poate nu, dar asta cred ca i-a fost destinul. Si avea doar 11 ani, mai putea sa traiasca...Uneori, pur si simplu nu este corect. Poate a simtit ca moare...poate nu a vrut sa suferim asa tare dupa ea...poate e mai bine asa...poate poate poate. Si nu o sa primesc vreun raspuns niciodata. Dar un lucru stiu sigur: o sa imi fie dor de ea. Dar asta este viata, cu bune, cu rele, ea trebuie sa mearga mai departe! Si in final, toti ne ducem, mai devreme sau mai tarziu, dar pur si simplu nu este corect...
PS: Halal pacaleala de 1 Aprilie! Sper sa nu se repete!

Niciodata nu e prea tarziu, asa-i?

Mi-a fost dor. Inca imi este. Nici nu stiu inca exact despre ce sau despre cine vreau sa fie postarea asta. Cert este ca recunosc faptul ca nu sunt o "scriitoare" asa buna. Dar stiu un lucru: urmatoarea postare va fi despre prietenie. Despre una adevarata. Dar pana atunci, vreau sa punctez anumite chestii, personale.

Am facut 20 de ani. WOW. 20? Suna ciudat. Dar bine in acelasi timp. Poate pentru ca m-am maturizat.
Am "zburat" de acasa. Este bine. Dar uneori si rau. Trebuie sa ma obisnuiesc si sa ma adaptez.
Iar toate celelalte chestii care imi vin in cap sunt tot legate de cele doua puncte de mai sus; chiar n-are nici un sens sa le insir aici.

Ideea e ca mi-a zis cineva drag mie "de ce nu mai scrii? nu o lasa balta. macar asa, pentru tine" si mi-am dat seama ca imi era chiar dor sa scriu. Chit ca o sciu pe un amarat de blog, pe care poate una, doua persoane il citesc. Dar acele persoane conteaza pentru mine. Si imi aduc un zambet pe buze atunci cand nimeni altcineva nu o face. Se vor simti ele. Si le multumesc din adancul sufletului meu.

Cam atat pentru deocamdata. Promit: de data asta, chiar m-am intors. Definitv. Cine mai este langa mine, va fi mereu. Nu pentru o zi, nu pentru un anotimp, nici macar pentru cativa ani. Pentru totdeauna.

miez de iarna

stiu ca nu am mai scris de o bucata destul de mare de timp. nici nu stiu care ar fi explicatia. stiu doar ca am o stare de spirit nu stralucita. si vreau sa vina vara. poate atunci o sa scriu mai des. nu stiu ce sa zic. e un gol mare in sufletul meu numit ”iarna”. sa mi-l umple cineva!

amintiri de august..

a venit usor. pe nesimtite. nici nu mi-am dat seama cand m-a cucerit. ca o ploaie de vara. dintr-o data. fara ocolisuri sau alte indicatii aiurea interpretate. picat ca din cer. nu ploua zilnic cu barbati, dar el.. el a fost altceva.

iubire, naturalete, tacere, romantism, intelegere, protectie, sustinere, dragoste la a doua vedere..

nu a fost nevoie de prea multe cuvinte. ne intelegeam din priviri. un zambet, o imbratisare si m-a topit. chiar daca afara era cald de mureai. imi facea cu ochiul. un semn? stii ceva ce ar trebui sa stiu si eu? am aflat mai tarziu. m-a iubit din prima. e posibil? am zis ca visez. coincidente peste coincidente. se tine dupa mine? am halucinatii? am fost trezita la realitate. ma astepta. ma vroia. mai mult decat orice. nu impartita. doar a lui. ciuda. dorinta arzatoare. oare il vroiam si eu? oare puteam sa fac asta? eu.. indecisa. mai bine zis confuza. nu stiam ce am sa fac mai departe.

nu a venit intr-o forma cunoscuta. rusine, teama, incertitudine. situatie dificila. aveam de ales? poate. totusi, nu puteam. cred ca asa a fost scris. acela a renuntat. eu n-am renuntat la iubire. am mers mai departe. si inca merg. pentru ca stiu ca nu merg singura. :x

chiar daca ..

chiar daca n-o mai vezi zambind
chiar daca..
chiar daca n-o mai simti venind
chiar daca..
chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat..

chiar daca n-o mai poti suna
chiar daca..
chiar daca n-o mai poti chema
chiar daca doar amintirile au ramas de-atunci cu voi
ce mult te-a iubit..

[..]

aiureli de toamna

nu stiu ce m-a apucat asa, dintr-o data. dupa ce in vara n-am avut timp nici macar sa respir, acum dintr-o data mi-a venit chefu` sa scriu. poate viata este formata din perioade. din zile si zile, diferite doar cum te simti. poate e aceeasi vreme ca si ieri, poate te intalnesti cu aceeiasi oameni, dar poti sa ai stari diferite. pot fi zile pline de rasete, pot fi zile numai de tristete, pot fi zile in care iubesti cu toata fiinta, pot fi zile in care nu vrei sa vezi pe nimeni..
vara asta a fost nebuna, in toata puterea cuvantului. am mai promis ceva, dar nu azi. "azi nu, te rog eu nu; maine poate facem cum zici tu.." mi se pare destul de cunoscut. deci, partea cu .. o voi continua. o voi termina. intr-o zi. intr-una din zilele cand voi avea chef sa ma intorc la vara care tocmai a lua sfarsit..

a fost .. candva

Claudia Pavel (Cream) - Don't miss missing you (new 2009)
Asculta mai multe audio diverse


Sometimes I hide with your picture
Which i know I should've thrown away
But still I try to deny that I feel
Nothing when I see your face

Tears and months and years have gone
Most of time, yeah, i stayed strong
it's ok, i'm ok
And i know that it isn't right
But sometimes is so hard to fight
Do not think of you every day and night

I miss what could, could have been
Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok)
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok)
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)


I can't forget the day you left
Wish this pain was just make believe
Oh my heart breaks, now I'm missing
Why can't we rewrite our history?

Didn't know how i would feel
I thought that i would never heal (I'm ok, I'm ok)
Yeah, i moved on with my life
But sometimes is so hard to fight
Do not think of you every day and night


I miss what could, could have been
Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok)
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok)
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)


Silence and unspoken words been so long it shouldn't hurt, but it hurts
If you ever think of coming home stay away i'd rather be alone, alone, alone
Cause baby


I miss what could, could have been
Late night calls that never end (I'm ok, I'm ok)
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go (I'm ok, I'm ok)
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you (I'm ok, I'm ok)

minunea chitarei

meditand langa salcamiul batran, cu ochii
atintiti la cerul rosiatic, imi vine in gand
chitara care canta
dansul iubirii noastre.
noaptea rece imi infioara trupul, incalzit
de lumina soarelui; si mi-e dor
de forma iubirii.

ne vedem .. mai tarziu!

haine scose din dulap, gata sa fie bagate in geamanatane si multi papauci peste tot. costumu` de baie ma asteapta.. maine plec la mare!
promit cand vin sa imi refac blogu`. si o sa va dezvalui unde am fost ;;)
bine, bine. va arat un singur videoclip. o sa va prindeti din prima. e asa de amuzant :)) nu ma pot abtine :D




eu ma duc sa impachetez, sa-mi duc pisica la bunicamea, sa-mi iau ramas bun de la oamenii pa care-i indragesc, sa trimit la toti mesaje ca-mi schimb numarul de telefon si sa-mi adun toate amintirile intr-o cutie. dorul o sa fie imens, de neimaginat. dar, asta este. va trece. voi trece peste. vom trece peste. impreuna.

uitari amintite

pentru ca..

.. au fost zile mai senine
.. lumea nu era asa de rautaciasa
.. afara nu era frig
.. iubirea nu se cumpara
.. prietenia nu era bazata pe interese
.. pamantul nu este dreptunghiular
.. la sfarsitul unei propozitii se pun semne de punctuatie
.. notele se luau pe merit
.. lumea era mai deschisa
.. au ramas pozele
.. acum totul se poate cumpara, pana si prietenia
.. nu vroiam niciodata sa iasa asa
.. in martie nu dadea cu lapovita
.. nu se faceau comparatii
.. oamenii nu aveau mintea bolnava
.. lumea s-a schimbat
.. lumea se va schimba
.. nu mai stii in cine sa ai incredere
.. nu vrei sa pleci la facultate
.. acolo poate e ma bine
.. unele chefuri nu trebuiesc uitate
.. nebunia se poate lua
.. prietenia adevarata se vede in timp
.. oamenii falsi vor claca
.. rasul poate schimba oameni
.. e frumos sa iubesti si sa fii iubit
.. ne este dor
.. munca este importanta
.. orice placere din lume e un vis scurt

blocat pe sistem

acum catva timp, demult, aveam o perioada cand ascultam non-stop o melodie, nu ma puteam satura de ea. seara, adormeam cu melodia in casti, ma trezeam, inca canta. la scoala ascultam in ore si pe drum catre casa, aceeasi melodie. asta cam timp de 2-3 saptamani.

ei bine, atunci.. atunci era altfel..
iar melodia era


Asculta mai multe audio Muzica

si, normal, acum e altfel.
e cu total alta situatia, vremurile s-au schimbat, eu m-am schimbat..


Asculta mai multe audio Muzica

miez de iarna

as vrea atatea lucruri, mai ales acum..
mai ales acum, cand ma incearca o amestecatura de sentimente..


vreau sa fie cald, vreau sa fie vara
vreau sa nu imi pese de nimic
vreau sa mai fac o data 17 ani
vreau sa mai traiesc o data doua veri, cea din 2006 si 2008
vreau acele doua veri de neuitat
vreau sa te pot aduce inapoi
vreau sa nu mai uit chestii
vreau sa nu fii invatat niciodata japoneza
vreau sa nu fii plecat de rev din tara
vreau sa am din nou parul luuuung
vreau sa nu schimb nimic la mine
vreau la concert la vama, la cerbul de aur
vreau sa mai urc pe scena aia si sa ma simt bine
vreau sa uit unii baieti, de care nu pot scapa
vreau sa fiu baiat pentru o zi
veau sa vad amintirile mele din clasele 5-8 in 3d
vreau o alta diriga
vreau sa nu mai am doi roboti in clasa
vreau sa am timp
vreau sa ma implic in mai multe chestii
vreau inapoi la gradinita
vreau imposibilul
..

(to be continued?!)

pt noi filmul s-a terminat ..

obijnuiam sa mergem impreuna pe aleea goala.. tu ma intrebai pe unde suntem iar eu iti raspundeam "printre blocuri, prostutule". ma luai in brate, ma sarutai si nu-mi pasa daca era vara sau iarna, insa acum..
obijnuiam sa mergem sold langa sold, imbratisati si sa ne uitam in stanga si in dreapta la oamenii invidiosi, insa acum..
obijnuiam sa sarim peste balti, sa ne stropim, sa ne suparam si iar sa ne impacam, insa acum..
cu mainile in buzunare, cu capul plecat din cauza ninsorii care parca nu mai vrea sa se mai opreasca, strabat acelasi drum, sar peste balti, ma uit in jur si dau niste telefoane. nu mai esti langa mine, drumurile noastre s-au despartiti. pana aici a durat filmul nostru. restul.. banda e stricata, nu mai merge reparata..

cobor treptele.. trepte pe care alta data tu ma sarutai si ma luai in brate, nu cumva sa cad si sa-mi scrantesc glezna.
trec strada si ma strecor printre masini, doar doar ajung mai repede acasa. deodata, il vad de la departare. intr-o secunda e in fata mea si ma saluta.
ma intreaba ce mai fac iar eu ii raspund ca destul de bine.
imi propune sa ne vedem la o cafea, eu ma uit cu ochii inlacrimati la felinar.
plec capul si ii spun ca mai vorbim, o iau la fuga si nu ma opresc decat acasa..
nu trece mult si telefonul suna..
exact ca in melodia lui connect-r "dca dragostea dispare"..
raspund, insa el imi inchide. recunosc numarul, acel numar care inca il stiu pe de rost..
mai suna inca o data si-mi spune "salut, sunt eu"
nu zic absolut nimic, astept sa ma intrebe de ce am luat-o la fuga insa el..
ma intreaba daca ma simt bine, daca am patit ceva, daca vreau sa vorbim insa eu ii raspund sec "nu"
inghitind lacrimi, la fel cum cartita inghite pamant, ma straduiesc sa ii spun "noapte buna, vorbim maine". nu pot accepta sa-l vad din nou..
mi-a rupt inima in doua iar asta nu e de uitat..
nu mai vreau sa-l mai vad, nu mai vreau sa-l mai aud..
totusi, a doua zi il sun iar cu o voce, care parca nu e a mea il intreb daca vrea sa ne vedem la 6 la o cafea.
imi spune "nu" iar eu arunc telefonul. in fond, chiar nu vreau sa mai aud de el.
imi tot spun ca am facut o greseala, ca nu trebuia sa-l sun iar atunci..
suna o data la usa.. ma duc sa deschid si ma-ngrozesc..
era tot el, cel de care m-am indragostit si de care nu mai vroiam sa aud..
cu parul ravasit cu mainile tremurande ii deschid aceasi usa care acum mult timp se deschidea automat..
ma ia in brate, ma pupa si imi spune simple vorbe.. "imi pare rau"
dar eu nu mai vreau sa accept, ii spun "te rog frumos sa pleci"
sta in fata mea si se uita cu ochii pierduti la ceea ce a avut..
ma intreba "esti sigura ca asta vrei?" iar eu mai sigura de atat n-am fost niciodata..
iese pe usa iar eu o inchid..
pentru totdeauna.
cel putin pentru el, pentru el, cel care nu a fost.. cel care am sperat eu.

trecutul .. o uitare?

Am luat o foaie veche, ingalbenita din teancul de sub birou pe care mi l-a adus-o mama de la bunica. "Poti sa mai scrii cate ceva pe ele. Deasta nu le-am aruncat". Ma uit la ea si ma gandesc la papirusurile alea vechi, antice. Pun unul langa altul un stilou si un pix. Pe atunci se scria cu penita si calimara. Nu prea merge sa scriu cu pixul. Desi imi place cum scrie si cum literele parca gravate de mina pixului se adancesc in foaie.

Dau la o parte caietele de matematica, farfuria pe care, candva era o potocala si imi fac loc pe birou.

Deodata, parca stand pe acelasi scaun, ma duc inapoi in timp iar afara nu mai e zapada, camera mea nu arata asa iar eu nu mai aveam 17 ani.
Era frumos si cald afara. Eram in clasa I si ma straduiam sa fac bastonasele. Bunica intra in camera si-mi zice "hai la masa". Ascultatoare, ma spal pe maini si ma duc in bucataria, parca de nerecunocut. Dupa aceea, ma pun in pat, cu gandul sa nu adorm, chiar daca bunica imi tot spune ca e bine sa dorm de pranz.

Ma trezesc, cateva ore mai tarziu si ma enervez ca am adormit. Parca nici pisica nu ma mai intelege. Nu vroiam sa dorm de pranz si cu asta basta. Dar adormisem, fara sa vreau si asta ma irita cel mai tare.

Bunica calca haine ca sa o mai ajute pe mama. Imi zambeste larg, ca de obicei si ma intreaba cum am dormit. Nu-i pot spune ca prost, asa ca dau numai din cap, lasand-o sa inteleaga ca am dormit bine. Imi iau mult iubitul motan si ma joc cu el, pana cand aud soneria care vestea ca mama a venit acasa. "Mama, nu trebuia sa te chinui cu hainele astea, ca doar le calcam eu" ii zicea bunici. Si ea zicea "lasa, mananca si odihneste-te. Oricum nu aveam altceva mai bun de facut" ..

Au ! Pisica proasta. Reintoarsa in camera mea, cu caietele de matematica in stanga si cu foaia goala si veche in dreapta mea, ma uit la pata neagra care tocmai isi ascutea ghearele pe pantalonii mei. Se uita sceptica la mine, da din coada si asteapta sa vada ce fac. O iau in brate si o mangai.

"Mai tii minte ca-ti povesteam ca i-am taiat mustatile motanului meu ?" Ea isi lasa urechile pe spate si da sa coboare. Mama atunci m-a intrebat "Laura, tu i-ai taiat mustatile motanului ?" iar eu i-am raspuns "Da ! Iti place ?". Ma uit dupa pisica insa ca de obicei, s-a strecurat afara din camera, fara sa observ.

Iau stiloul, il pun in penar, pun foaia la loc si ma duc sa mananc. Poate am sa dorm putin si de pranz. Parca n-am ce scrie. Nici nu stiam defapt ce vreau sa scriu.
Poate intr-o zi am sa ma reapuc. Sau poate nu ..

si e frig din nou ..

Nu stiu cum sa va spun dar mi-e rau dor de mare..

Da, mi-e dor de mare. Mi-e dor sa pot sa stau la soare. Mi-e dor de calura. Mi-e dor de tot. Dar mai ales, mi-e dor de vara ACEEA, vara lui 2006.
10 cuvinte pentru acele 10 zile :
OMG, barca, ochi frumosi, bratari, cabane, spray in talpa, teren de fotbal, lampi, iubire!?, despartire.
Si nu in ultimul rand, ploie. Da, vreau sa ploua, sa nu-mi pese. Si da, stiu sunt 11 cuvinte. Dar ploaia e ceva abstract. Asa ca imi permit sa o trec. Nu pe lista de mai de sus. Ci pe lista de asteptari.

Din pacate.. a venit iarna.
Si totusi, si ea are partile ei bune, nu?