generozitatea e scumpa

ieri s-a intamplat ceva foarte.. nici nu stiu cum s-o numesc. ciudat? dragut?
scurt pe doi: eram aseara in oras cu niste prieteni si ne-am oprit la un moment dat. pentru ca geanta mea era asa de grea (parca mi-am carat toata casa dupa mine) mi-am lasat-o jos. si asteptam pe cineva. iar acel cineva s-a intors cu o punga de floricele. noi toti (inclusiv eu) ne-am infipt, pentru ca ne era foaaaarte pofta..
2 secunde mai tarziu ma trezesc cu o babuta langa mine care imi intinde o punga de floricele. ma uit asa speriata la ea, dupaia la cei din jurul meu.. aud ca cineva imi zice "ia-o tu" asa ca iau punga si zic un "multumesc" cu o jumatate de gura.
unii zic ca m-a vazut cu geanta asa in mijlocu` strazii si s-o fi gandit ca sunt copilu` strazilor si vroia sa ma hraneasca (radeau de mine), altii zic ca "a fost asa de impresionant"..
nici nu stiu ce sa zic. poate ca e greu sa fi generos. poate e greu sa fi vaduva. poate e greu sa fi batran. si e greu sa vezi cum cei din jurul tau (mai ales copii) cresc iar tu imbatranesti. dar cred ca acelei babute nu i-a fost greu sa-mi ia mie o punga de floricele. cred ca i-a facut placere. poate ar trebui sa invatam cate ceva, din lucrurile astea marunte..

pamant catre Lora!

nu-mi vine sa cred. dati-mi va rog careva o palma!
ma uit pe calendar si realizez cu stupoare ca mai sunt 2 saptamani pana..
nu! deci in cat suntem azi? suntem in 27 mai?!
pun mana pe telefon si-mi sun o prietena: "auzi tu, in cat suntem azi?". la celalalt fir nu aud nimic. "aloo? mai traiesti?" mi se raspunde: "ce-ai Laura?" si ii raspund "zi-mi in cat suntem azi!". asa ca primesc raspunsul dorit: "in 27". zic "mersi" si pun telefonul jos. dupa aceea imi dau seama ca am uitat un detaliu: "in luna mai?" .. "da!"
deci chiar am vazut bine! mai sunt 2 saptamani si luam vacanta. inca 2 saptamani si fac ce vreau! inca 2 saptamani si scap de scoala!
timpul a trecut atat de repede pe langa mine de nici nu mai stiu pe ce lume traiesc. si cand m-am mai trezit si eu la realitate intru iar in starea de relax total. ori sunt eu cu capu` foarte in nori si visez aiurea cai verzi pe pereti ori nu stiu ce se intampla. cred ca e valabila prima varianta.

blocat pe sistem

acum catva timp, demult, aveam o perioada cand ascultam non-stop o melodie, nu ma puteam satura de ea. seara, adormeam cu melodia in casti, ma trezeam, inca canta. la scoala ascultam in ore si pe drum catre casa, aceeasi melodie. asta cam timp de 2-3 saptamani.

ei bine, atunci.. atunci era altfel..
iar melodia era


Asculta mai multe audio Muzica

si, normal, acum e altfel.
e cu total alta situatia, vremurile s-au schimbat, eu m-am schimbat..


Asculta mai multe audio Muzica

zile nefavorabile

de ce unii oameni nu pot intelege cand vreau sa fiu lasata in pace? de ce unii oameni nu sunt in stare sa citeasca pe fata ta ca esti obosit, mohorat, plouat, ca nu e tocmai ziua ta cea mai buna? de ce unii oameni se uita in ochii tai si asteapta un raspuns cand tu deja esti cu gandul in alta parte? de ce unii oameni sunt asa de sacaitori?
poate nu te cunosc atat de bine, poate vor sa fie pisalogi, sau pur si simplu din dragoste vor sa te protejeze sau sa fie alaturi de tine.
dar mie nu-mi trebuie, in astfel de zile, decat sa fiu lasata in pace. nu-mi trebuie nici o cutie mare de servetele sa plang neincetat; nu-mi trebuie nici multa ciocolata cu care sa ma indop pana imi vine rau. doar am nevoie de liniste, de somn. si poate de cateva persoane in aceasi stare ca si mine. sau, care stiu sa ma inteleaga.

se potriveste perfect

nu merg la scoala. sunt bolnava. sunt cu inima zdrobita, mizerabila, jalnica, pustie, disperata, devastata, dezamagita, neconsolata, trista si nenorocita. toate astea ar trebui sa fie mai rele decat gripa. si sunt foarte obosita. nu am dormit de luni de zile si acum ma simt ca si cum as putea sa dorm cat pentru toata Anglia. prietenii mei nu par sa realizeze ca eu sunt dornica sa fac o impresie buna despre Tutankhamon. telefonul nu se opreste niciodata din sunat, dar am sa-l ignor si cand nu-l mai pot ignora mult, il voi scoate din priza. dupa circa cinci minute sunt deranjata de un sunet ascutit si o voce ma informeaza ca "nu ati reusit sa puneti receptorul corect"
"stiu", am tipat si am smuls priza din perete "dar asta este cea mai mica problema a mea!"

oboseala acumulata

calculatorul imi face fite, afara ploua torential si sunt foarte obosita. dupa 10 zile nebune, in care am avut un neamt pe cap (nu e tocmai adevarat, dar vorba vine) speram si eu macar weekend-ul acesta sa fie linistit. nici pe departe..
ce-mi face bine este atunci cand cineva "da" peste mine, peste blogul meu, si-mi scrie 2 vorbe. ei bine, acele 2 vorbe imi pot face ziua mai buna. sau, ma rog, cat de cat mai buna. astazi a fost una dintre ele.
e bezna totala afara, nici macar lumina pe strazi nu mai e. mi-am facut o lista cu ce am de facut maine si realizez ca nu am sa fac tot ce mi-am propus. e mult, e prea mult. dar am ambitia sa le fac pe toate. sper sa si pot..

weird day

am tot amanat sa scriu, asa ca azi am prins putin timp liber pentru asta.
alaltaieri a fost o zi atat de ciudata..
de dimineata eram foarte obosita, somnoroasa si nu prea bine dispusa. dupa ora 8 parca mi-am mai revenit. dupaia, am fost enervata. pana la ora 12 nervii mei erau intinsi la maxim. imi venea sa bat pe cineva, numai ca sa ma descarc. am ajuns acasa, am izbucnit in plans dupa care mi-am revenit incredibil. eram asa de fericita si de bine dispusa de nici nu va imaginati. dupa care dintr-o data m-a lovit un somn dinala hardcore. nu am putut sa adorm asa ca iata-ma la ora 2 noaptea, vorbind la telefon.
a doua zi eram praf.
si NU mai vreau o zi ca asta. never!